Pas-de-deux șchiopătat, pe Plaja Pesmetului

          

        Nora înoată leneș, sub soarele care a uitat să ardă, în mijlocul verii, distras/ distrat de jocul rândunelelor de mare. Valurile sunt cuminți, apa... căldicea și molâie, mai ales în partea dinspre digul micului port, acolo unde algele abundă și i se înfășoară pe mâini și picioare. Îi convine starea asta blândă a zilei. Poate înota cu ochii închiși, fără teama că va depăși geamandura, fără să-i pese de oamenii care se avântă în apă, de copiii care chicotesc, făcând fel de fel de glumițe, unii pe seama altora. Este înconjurată de voci slave și e firesc să fie așa, acolo, pe țărmul de la Kabacum, plaja sudică a Nisipurilor de Aur. Faptul că nu știe o boabă bulgărește o ajută să se relaxeze. Cuvintele se înșiruie, se înlănțuie în preajma ei ca un cântec îngânând marea, nicio fărâmă de nerv, nicio sinapsă nu este pusă la încercare. Odihnă mentală totală. Ah! Ce inspirată a fost să aleagă partea asta din stațiune, oarecum izolată...! Își poate permite să tacă. Își poate permite să nu asculte. Este aproape ca o recluziune într-o peșteră din munți. Trebuie doar să deschidă din când în când ochii, să își evalueze traseul, să se poziționeze față de țărm, oameni și geamanduri, față de orizont. Față de sine.

        - Doamna Tina, doamna Tina... Vă rog eu din suflet să vorbiți cu ea. Așa nu se mai poate: azi - da, mâine - nu! Că doar nu mi-s nici eu vreun om de pripas... Știți ce vreau să vă zic, nu...?

Băiatul care a pescuit Luna

-  fantasy story - (fragment)

Pentru Sergiu, de la bunica

 

    I. Uite cine merge la pescuit! - Ce se întâmplă la marginea Lacului, când se lasă seara. - O sirenă pentru străbunicul peștilor.

    Povestea aceasta i se putea întâmpla oricui ar fi ajuns pe malul acelui lac – pe care îl voi numi de aici înainte: Lacul –, dacă ar fi avut o undiță, un scăunel de pescar și multă, multă, foarte multă răbdare.

    Sigur, ar mai fi trebuit să fie îndeplinite câteva condiții. Mai întâi, să se fi lăsat o seară senină – după o zi liniștită și nu atât de fierbinte pe cât te-ai fi așteptat (și după cum anunțase meteorologul de serviciu). În al doilea rând, trebuia să urmeze o noapte cu lună plină – dar nu orice noapte cu lună plină, ci una dintre acelea în care stelele (și luna) sunt atât de aproape, încât dacă te ridici pe vârfuri poți să le atingi cu mâna. În sfârșit, cea de a treia condiție era să fii pregătit pentru aventură, fiindcă în orice clipă s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut sau un om (ori altă ființă) de care nu ai auzit niciodată se va strecura în viața ta, schimbând așteptarea tăcută de pe țărm într-o odisee cu un milion și o sută de mii de încercări...