tag:blogger.com,1999:blog-86911812142466479842024-03-05T11:56:40.552-08:00Casa cu tamarisc şi alte prozeUnknownnoreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-8691181214246647984.post-9030914401070265052021-07-25T03:27:00.039-07:002021-07-29T11:05:04.217-07:00Pas-de-deux șchiopătat, pe Plaja Pesmetului<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKw7OrWdl8jEMC_p6ThhXi_RjbZVwKjWiFRYYpBbc-qofpQQOMmEGJYe4-T89VnWZep0tXL9TrnuxIjGdpkCFk75JuzYKFibNjV8BLKm6stP2u2rKA8dshxh4FAYGCnkB-CM-t9hN0-enl/s960/plaja+1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKw7OrWdl8jEMC_p6ThhXi_RjbZVwKjWiFRYYpBbc-qofpQQOMmEGJYe4-T89VnWZep0tXL9TrnuxIjGdpkCFk75JuzYKFibNjV8BLKm6stP2u2rKA8dshxh4FAYGCnkB-CM-t9hN0-enl/w400-h266/plaja+1.jpg" width="400" /></a></div></div><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"><br /> </span></span><p></p><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span> </span><span> </span>Nora înoată
leneș, sub soarele care a uitat să ardă, în mijlocul verii, distras/ distrat de
jocul rândunelelor de mare. Valurile sunt cuminți, apa... <i>căldicea </i>și <i>molâie</i>,
mai ales în partea dinspre digul micului port, acolo unde algele abundă și i se
înfășoară pe mâini și picioare. Îi convine starea asta blândă a zilei. Poate
înota cu ochii închiși, fără teama că va depăși geamandura, fără să-i pese de
oamenii care se avântă în apă, de copiii care chicotesc, făcând fel de fel de
glumițe, unii pe seama altora. Este înconjurată de voci slave și e firesc să
fie așa, acolo, pe țărmul de la Kabacum, plaja sudică a Nisipurilor de Aur. Faptul
că nu știe o boabă bulgărește o ajută să se relaxeze. Cuvintele se înșiruie, se
înlănțuie în preajma ei ca un cântec îngânând marea, nicio fărâmă de nerv,
nicio sinapsă nu este pusă la încercare. Odihnă mentală totală. Ah! Ce
inspirată a fost să aleagă partea asta din stațiune, oarecum izolată...! Își poate
permite să tacă. Își poate permite să nu asculte. Este aproape ca o recluziune
într-o peșteră din munți. Trebuie doar să deschidă din când în când ochii, să
își evalueze traseul, să se poziționeze față de țărm, oameni și geamanduri,
față de orizont. Față de sine. </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><i><span> </span><span> </span>- Doamna
Tina, doamna Tina... Vă rog eu din suflet să vorbiți cu ea. Așa nu se mai
poate: azi - da, mâine - nu! Că doar nu mi-s nici eu vreun om de pripas... Știți ce
vreau să vă zic, nu...?</i></span></p><a name='more'></a><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span> </span><span> </span>Nora
se-ntoarce brusc înspre locul de unde se aude lamentarea / rugămintea bărbatului. A
luat-o prin surprindere vorba asta românească și, na, era cât pe ce să se
răstoarne cu susul în jos. Acum are gura amară – a luat o înghițitură de apă de
mare, cu tot cu plancton și resturi de alge. Nu departe de ea, un bărbat și o
femeie, amândoi cam la 65-70 de ani, s-au retras în mijlocul valurilor ca să
vorbească despre o a treia persoană rămasă, cel mai probabil, pe unul dintre
cele 210 șezlonguri, sub una dintre cele 90 de umbrele de pe porțiunea asta
de plajă cu plată. (Știe exact câte sunt, le-a numărat în prima zi, pentru că
Norei îi place să facă statistici, să alcătuiască liste, să deseneze tabele și
să așeze informații, și oameni, și întâmplări în ele).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span> </span><span> </span>Cei doi nu
au observat mișcarea ei bruscă. Intimitatea discuției lor nu o simt în niciun
fel amenințată, chiar dacă ea înoată lent spre ei, ca să le audă mai bine
cuvintele. Ca și Nora, cu câteva secunde în urmă, au impresia că sunt singurii
români de la Kabacum.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span> </span><span> </span>Bărbatul
are o claie de păr nisipiu, fața pătrățoasă, înnegrită de soare, și-un lanț gros
de aur care, pe pielea bronzată intens, strălucește ostentativ. De sub
sprâncenele stufoase și războinice, ochii rugători au culoarea antracitului, cu
albul injectat de vinișoare de sânge.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="text-indent: 35.4pt;"><span> </span><span> </span>- </span><i style="text-indent: 35.4pt;">Oare de ce dracului nu mă vrea? Doamne iartă-mă de vorba proastă,
dar umblu după ea de trei vacanțe încoace!... Știți cât de greu mi-a fost să
aflu de la agenția de turism unde mergeți de data asta? Că nu vrea omuˈ să se
certe cu dv. și cu Tinuța... Îl înțeleg și pe el, sunteți cliente fidele – să-ți
cumpere cineva 3 ori 4 vacanțe pe an, asta nu-i de lepădat. Dar și eu
am nevoie, doamnă, de un răspuns clar... Nu mai pot așa!</i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="text-indent: 35.4pt;"><span> </span><span> </span>(De fapt, nu voia un răspuns
clar, dacă acesta avea să fie negativ. Se temea, chiar, că ea ar fi putut să îi
zică răspicat „NU” și asta l-ar fi aruncat în disperare. Decât un „NU”, parcă e
mai bine să se scalde în incertitudinea asta care-i mai lasă o geană de
speranță.)</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="text-indent: 35.4pt;"><span> </span><span> </span>Cât bărbatul îi spune ce are de
spus, femeia cercetează orizontul. La limita lui, o siluetă alunecă pe apă, de la nord la sud. Are în mâini o singură vâslă, pe care o
mânuiește de o parte și de alta a corpului. Cu ochii întredeschiși, ca să nu o rănească lumina, ea nu pricepe cum poate să facă asta. Îi vine în minte Iisus, pe Marea Tiberiadei, pășind pe apă, dinaintea discipolilor. Femeia ridică o mână deasupra frunții, lungind/ lărgind
protecția pe care o oferă borul pălăriei cadrilate. Tot nu-și dă seama ce vede,
așa că abandonează scrutarea orizontului și se întoarce către bărbatul de lângă
ea:</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><i style="text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span> </span><span> </span>- Domnuˈ Geo, cu Tinuța e simplu
de tot. Abia a trecut prin divorț... Acuˈ suflă și-n iaurt. Nu-i trebuie ei alt
bărbat, alt stăpân pe plantație. Gustă și ea libertatea. Eu zic s-o mai lăsați
în pace. Și nu mai veniți după noi peste tot, că așa nu grăbiți lucrurile, doar
o faceți să se simtă inconfortabil!</span></i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="text-indent: 35.4pt;"><span> </span><span> <span> </span></span>Astea fiind zise, se-ntoarce la
silueta de la linia orizontului.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="text-indent: 35.4pt;"><span> </span><span> </span>Domnuˈ Geo nu are replică
(deocamdată). Nora face mișcări de aquagym nu departe de ei. Dacă nu deschide
gura (și nu are de ce să o facă), ei se vor simți în siguranță și vor continua
să vorbească. Ar putea, de exemplu, să-i spună doamnei Tina că omul de la
orizont pe care-l tot urmărește are sub picioare o placă de surf inflatabilă și
în mâini o padelă. Nu e nicidecum vreun profet, pe apele Pontului Euxin. Iar
silueta lui este neagră nu doar pentru că, fiind dimineață, poziția lui este în
</span><i style="text-indent: 35.4pt;">contre-jour</i><span style="text-indent: 35.4pt;">, ci și pentru că poartă un costum de neopren închis la
culoare. Ar putea să îi zică asta dar nu o face, pentru a nu se deconspira.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="text-indent: 35.4pt;"><span> </span><span> </span>Plictisită să-l tot urmărească
pe vâslaș, doamna Tina se întoarce către țărm. Scrutează linia de nisip spre
nord, apoi spre sud. În fine, se oprește pe zona centrală a plajei private,
acolo unde, pe șezlong, se bronzează Tinuța. Sau </span><i style="text-indent: 35.4pt;">Tiny</i><span style="text-indent: 35.4pt;">, cum o alintă
nepoții ei din Wisconsin. Iar numele ăsta chiar i se potrivește, pentru că este
micuță de statură, slăbuță și fină (</span><i style="text-indent: 35.4pt;">tiny</i><span style="text-indent: 35.4pt;">), cu un corp armonios, ceea ce o face să pară cu cel puțin un
deceniu mai tânără. Tot din pricina asta, pentru că e mignonă, i-au spus Tinuța
în copilărie. Și așa i-a rămas numele. Nimeni nu o strigă Cristina Decuseară
(nume la care a revenit după divorț) și nici Cristina Zorilă-Decuseară nu i-a
spus nimeni. De fapt, cunoscuții se amuzau de oximoronul situației, cât a fost
căsătorită. Taică-su, care numai pe ea o avea, ceruse </span><i style="text-indent: 35.4pt;">în mod expres</i><span style="text-indent: 35.4pt;"> ca
numele de familie </span><i style="text-indent: 35.4pt;">Decuseară</i><span style="text-indent: 35.4pt;"> al miresei să fie alăturat celui al mirelui,
</span><i style="text-indent: 35.4pt;">Zorilă</i><span style="text-indent: 35.4pt;">, iar Dinu se lăsase înduplecat. Pe vremea aceea, Dinuțu al ei o
iubea doar pe ea, o dorea doar pe ea și ar fi făcut orice sacrificiu i se cerea,
pentru ca ea să-i fie nevastă. Erau cuplul perfect, Dinuțu și Tinuța! Și ce e
un nume, pe altarul iubirii? Lucrurile s-au mai schimbat după... Dar nu-i place
să-și amintească acum de asta. Bine că în Wisconsin, unde s-a stabilit Răducu,
fiu-su, nimeni nu înțelege cât de hilară e asocierea de cuvinte...</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">***</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="text-indent: 35.4pt;">Fără să îl avertizeze în vreun
fel pe domnuˈ Geo, femeia se întoarce pe țărm. El rămâne mofluz, cu neputința
lui, mestecând un capăt de înjurătură, </span><i style="text-indent: 35.4pt;">sotto voce. „Paștele lor de
muieri!...”</i><span style="text-indent: 35.4pt;"> – atât mai aude Nora, înainte să părăsească și ea postul de
observare/ ascultare, concentrată din nou pe înot.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Mai are câteva sute de
metri de înotat, ca să atingă ținta dimineții: 2 km. A măsurat, cu pasul,
distanța dintre dig și cel de al doilea post al salvamarilor de la Kabacum: 380
m. Mai mult sau mai puțin. Înoată la 3-4 m în larg, urmărind linia nisipului
și-a algelor aruncate de valuri. De când era să fie <i>furată</i> de Marea
Cretei, în largul Kókkini Paralía<a href="file:///C:/Users/simon/Desktop/stiu%20ce%20ai%20facut%20asta%20vara.docx#_ftn1" name="_ftnref1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>,
lângă Akrotiri, în Santorini, se limitează să înoate doar de-a lungul
țărmurilor și numai acolo unde apa are adâncimi rezonabile. Sunt aproape
ceasurile 11 și nu și-a încheiat observațiile statistice. Azi, din cele 210
șezlonguri, sunt ocupate doar 173. A observat că 7 persoane citesc cărți – 4
femei și 3 bărbați. 5 cărți sunt în bulgară, 1 în engleză și 1 în germană (a
aflat asta plimbându-se printre șezlonguri). O femeie citește, în bulgară,
de pe un kindle. 3 bărbați citesc ziarul, unul – o revistă. 93 de persoane sunt
sub <i>vraja</i> ecranului telefonului mobil. Scriu, citesc, se joacă sau conversează cu
un interlocutor vesel, într-un apel video. Din cei 68 de turiști care nu au
nicio treabă cu lectura sau cu device-urile electronice, exact jumătate sunt în
apă, ceilalți dormitează. Va nota și azi în jurnalul de vacanță aceste
informații, poate vor fi de folos. </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Apropo de lectură
și carte, un personaj aparte i-a atras atenția: <i>scriitorul</i>. Un bărbat de
o frumusețe senină, <i>un Eminescu</i> (din fotografia de tinerețe) ajuns la
senectute, cu <i>o Veronică</i> tânără alături. Bărbatul, întins pe burtă, pe prosopul
așternut direct pe nisip, scrie întruna pe foi albe. Poezii. Din când în când,
se ridică într-un cot și îi citește. Veronica asta blond-zulufată, cu bust
proeminent și talie subțire, impecabilă în costumul ei de baie minuscul,
ascultă fără nici o zbatere de nerv odele care i se ridică. Nu spune nimic, este
mai bucuroasă când el se întoarce la scris și ea poate să <i>vapeze</i> liniștită.
Ieri vântul i-a suflat o foaie din mână. Nora a găsit-o mai târziu la capătul
zonei libere a plajei. Va ruga pe cineva să-i traducă. </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><a name="_Hlk77692453"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Нямам друго съкровище освен </span></a></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">двата сапфира на очите ви.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Всичко, което съм трупал през
целия си живот</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Аз ти дадох:</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">милиони и милиони думи,</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">написано със сребърното мастило
на сутрините,</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">с течно злато на обяд,</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">с тихия загар на моите вечери</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692453;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">където те чаках.</span></span><a href="file:///C:/Users/simon/Desktop/stiu%20ce%20ai%20facut%20asta%20vara.docx#_ftn2" name="_ftnref2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Nu i-a înapoiat poetului
foaia cu versuri. E sigură că el le-a scris din nou, poate mai bine decât pe hârtia
pe care Nora a pus-o pe masa din camera de hotel. A presărat peste cuvinte
nisip (când a găsit-o, foaia era umedă) și acum poezia are mireasmă de mare, și
de soare torid, și de vânt care amețește istoriile delicioase ale verii, pe
plaja de la Kabacum.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">***</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Ka-ba-cum! Prima dată când a
venit aici a fost curioasă să știe ce înseamnă acest nume. Mishu, șoferul de
taxi care vorbește 6 limbi străine (le „rupe”, de fapt, știe câte ceva din
toate – turcă, italiană, finlandeză, engleză, română și rusă – a lucrat în
toate țările în care aceste limbi se vorbesc), i-a spus că plaja se numește așa
pentru că are nisipul „ca pesmetul”. <i>„Crumble bread”</i> – i-a zis el. <i>„Ca
pâinea uscată și sfărâmată. Ca pesmetul!”. </i>Nu este sigură de explicația
dată de el, dar îi place. Și se potrivește. Nisipul, în cea mai mare parte, e grunjos. Ceva între pietricele mărunțite și nisip cu
bob mare, cu scoici măcinate de zbaterea apelor. Norei îi place să se plimbe pe
țărm, la limita valurilor, acolo unde picioarele i se afundă până la glezne. Mersul e îngreunat și consumul caloric mai mare. În plus, e cel
mai bun masaj pentru tălpile ei cu bolțile plantare prăbușite. Cura asta de
mare și soare, pe <i>Plaja Pesmetului</i>, e o adevărată binecuvântare.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Nu mai știe de cât timp e în
apă, dar simte că valurile se întețesc. Sunt mai înalte. Izbesc mai puternic.
Au început să aducă tot mai multe alge din larg. Dacă steagul din turnul de
veghe fusese verde, dimineață, acum e galben. Igor, salvamarul, a intrat și el
în apă. Fluieră. Țipă. Nu au voie cu colaci, saltele, pernuțe și alte gonflabile!
Le strigă că sunt în pericol, că valul de retur îi poate trage tot mai mult în
larg. <i>„Not allowed. Danger! Danger!!!” –</i> încearcă să convingă un turist
care nu înțelege avertismentele în bulgară. Igor e departe de imaginea iconică
a salvamarului din „Baywatch”. Filmul. Cel din 2017, cu Dwayne Johnson. De
fapt, este varianta ponosită a actorului american. Șortul, cândva roșu, e de un
corai spălăcit. Mușchii lui nu sunt proeminenți, ca ai lui Dwayne, și nu fac domnișoarele
să viseze. Doar tatuajele cu mandale sunt „din film”. La următorul post de
veghe nu este deloc agitație. Apa e plină de rațe, lebede, flamingo, pinguini,
țestoase ninja, unicorni roz, crabi, ciuperci roșii cu buline albe, cai de mare,
luni în creștere <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și... o carte
deschisă... toate gonflabile. Zbenguiala e în toi! Boris e mai tânăr. Șortul
lui e roșu intens. Face flotări dimineața. Și de două zile chicotește cu o
roșcovană care îi tot dă târcoale. Nora se gândește că dacă ar fi în pericol și
ar putea să aleagă cine să o salveze, ar prefera să fie Igor acela. E mai
atent, mai responsabil și, da, înoată mai bine. Chiar dacă nu face exerciții
fizice pe plajă.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Soarele s-a ridicat în crucea
cerului. Arde. Se va întoarce la hotel. Își adună toate lucrurile de pe
șezlong, inclusiv pietricelele de diverse culori, scoicile. Umbra e puțină și
lipsită de vlagă; dogoarea dublă – a soarelui și a nisipului – nu-i este pe
plac. La numai 2 metri de ea, Doamna Tina și Tinuța vorbesc:</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span><i>- De ce
nu înțelegi că nu-mi place? E bătrân...</i> – ripostează Tinuța. <i>Și când ai
avut un soț frumos cum a fost Dinu, nu poți să te încurci cu orice moș!</i></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span><i>- Frumos
și găunos! Și ce-are-a face una cu alta? Tocmai că a fost frumos, uite unde ai
ajuns! L-ai iertat, te-ai împăcat cu soarta. Și el nu s-a ținut de nicio
promisiune! Era mai mult cu secretara decât cu voi. Mai știi de câte ori te-a
mințit și cum sufereai de fiecare dată?<o:p></o:p></i></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><i><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>- Ei,
haide, că nu a fost dintotdeauna așa!... </span></i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Tinuța încearcă să apere puțina
dragoste care i-a mai rămas pentru Dinu. Da, i-a acceptat orice, pentru
copil... Dar după ce copilul s-a făcut mare, după ce a plecat cu bursă în
America și și-a găsit un rost acolo, după ce au rămas doar ei doi, de ce a mai
acceptat? Tot frământă gândul ăsta, de când au divorțat. L-a întors pe toate
fețele, l-a scotocit, l-a smotocit, l-a periat, l-a făcut ghemotoc și l-a
netezit – numai un răspuns îi vine în minte: timp de treizeci de ani nu a trăit nicio zi
pentru ea, ci numai pentru el! I-a gătit mâncărurile care-i plac, s-a comportat
ireproșabil cu musafirii lui. I-a spălat și călcat hainele și a continuat să-i
pregătească bagajul, chiar și atunci când știa deja că „deplasarea în interes
de serviciu” era de fapt o excursie cu amanta.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>- <i>Știi cum ești tu? Ca femeile alea
agresate care suferă de sindromul Stockolm!<o:p></o:p></i></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Cuvintele lovesc în moalele
capului:</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><i><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">- De ce spui asta? Știi că Dinu
nu m-a agresat niciodată!</span></i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><i><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">- Mai bine te lovea, să pricepi
mai repede, decât să ajungi în halul acela de umilință!...</span></i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Tinuța știe că prietena ei are
dreptate. A uitat demult cum e să fii iubită. Să fii dorită. Nu mai știe să
flirteze... Iar Geo, cu insistențele lui, mai mult o sperie decât o cucerește.
L-au întâlnit în prima lor vacanță post-pandemie (și post-divorț), în Zanzibar.
Au zburat cu același avion, au cumpărat aceleași excursii. A fost amabil cu
ele. Dar cine s-ar fi gândit că va ajunge să fie obsedat de ea. Apropo de
Zanzibar... a impresionat-o vizita la casa unde s-a născut Freddie Mercury... <i>Show
must go on!... </i>Da, și viața ei trebuie să meargă mai departe!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">***</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Nora a decis să nu mai asculte
conversațiile dintre cei trei români de la Kabacum. Stă cât poate de mult
departe de ei. Și în apă, și pe nisip. Au trecut trei zile de când i-a văzut/
auzit prima oară. Nu îi ascultă, dar surprinde unele gesturi și acțiuni în timp
ce înoată, supraveghind întreaga populație din zona cu șezlonguri. </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">În prima dimineață doar femeile
au venit la plajă. Probabil că au discutat tot despre Geo: a observat iritarea Tinuței
și nemulțumirea Tinei. De-amiază, a apărut și bărbatul. Și-a întins prosopul
lângă ele, fără succes. Femeile au plecat în grabă. În dimineața a doua, a
venit el primul. Pe la 11 a apărut și Tinuța, mult prea elegantă pentru plajă.
Purta o rochie <i>„Liza Minnelli în spectacol pe Broadway”,</i> cu lurex și franjuri
argintii, de la jumătatea coapselor până deasupra genunchilor. În alt context,
ar fi putut fi o ținută <i>chic. </i>Nu aici, pe Plaja Pesmetului. El i-a
întins o cheie (de la camera lui?). Ea a scuturat un „Nu” vehement din cap și a
plecat ca opărită. </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">În după-amiaza aceleiași zile, femeile
au fost mai amabile cu Domnuˈ Geo. Aveau costume de baie noi. Pe plajă, administratorii
așezaseră o podișcă de lemn, lungă de vreo 6-7 metri. Ei bine, tocmai acolo ele
se distrau, defilând ca pe un podium de prezentare <i>haute-couture</i>. Totul
s-a încheiat cu hohote de râs – pe trei tonuri –, semn că personajele se
împăcaseră. Geo le-a lăsat să se bronzeze în tihnă, nu înainte de a lua din
mâna Tinuței... o cheie (aceeași pe care ea o refuzase în seara dinainte!?). În
a treia zi nu i-a mai văzut. Era duminică. Sejurul lor se terminase. Nu și
vacanța Norei.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">În ultima vreme a interesat-o
mai mult <i>Scriitorul, </i>care a continuat să vină pe <i>Plaja Pesmetului </i>împreună
cu muza-iubită. Și cu teancul de foi albe, pe care continuă să le umple cu
versuri. Acum, de exemplu, folosește corpul muzei lui (care stă întinsă pe
șezlong) în loc de masă de scris. Scrie pe foaia albă cu un roller Parker. Îi
asigură continuitatea scrisului, un duct elegant și alunecă blând atunci când
scrie, ca acum, pe spatele perfect bronzat al iubitei. Norei asta îi sugerează un moment dintr-un film vechi. Cu Isabella Rossellini? Ori cu Malkovich? Nu își aduce
aminte numele actorilor, nici filmul, dar știe exact scena. O blană întinsă pe
parchet, focul aprins în șemineu și ei doi, goi. Ea – întinsă pe blană, cu capul
sprijinit pe brațul flexat, el – scriind versuri pe coala așezată pe spatele
ei. Pe Nora imaginea asta o tulbură, dar muza de pe Plaja Pesmetului nu are nicio
emoție. Nici măcar atunci când el declamă:</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">От този горещ ден
усуквам нишката на поезията</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">за да тъкат любов
към теб</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">безкрайния.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Обичам те,
Алиона!</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Винаги ще се
връщам при теб,</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">като това
завръщащо се море</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">на брега с едър
пясък, донасяйки ги</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.45pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">предлагане на водорасли.<a href="file:///C:/Users/simon/Desktop/stiu%20ce%20ai%20facut%20asta%20vara.docx#_ftn3" name="_ftnref3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></a></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Ce i se
întâmplă <i>Scriitorului</i> e ca în vorba bătrânească: <i>a risipit orzul pe gâște</i>.
Dar nu-l condamnă pentru alegerea făcută. E poet și poeții scriu mai bine când
suferă.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">*** </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>În ce
privește micul ei studiu statistic, iată ce-și va nota în jurnal, pentru ziua
de azi. Din cele 210 șezlonguri, sunt ocupate doar 72. 8 persoane citesc cărți
– 4 femei, o fetiță și 3 bărbați. Toate cărțile sunt în bulgară. Fetița citește
cu voce tare, în vreme ce mama ei o corectează, o pune să repete... 3 bărbați
citesc ziarul. Un adolescent citește pe tabletă și 32 de persoane <i>butonează</i>
pe telefonul mobil. În apă nu sunt decât 4 persoane, inclusiv ea. Ceilalți stau
la soare.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">În larg e furtună și marea vine încărcată
cu alge pe care le depune pe țărm. Dacă stai pe plajă, poți vedea cavalcada
valurilor. Alb-înspumate, până se sparg în pragul de nisip, la vreo 20 de metri
de țărm. Apoi își adună forțele și gonesc iar, ca un regiment de dinozauri bătrâni,
cu pielea verde și groasă. </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: left; text-indent: 35.4pt;"><span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Nora și-a legat la mâini și la glezne
panglici de alge verzi, diafane și încrețite ca mătasea <i>surjată</i> a cordoanelor
de la rochiile copilăriei. În seara asta, va pleca și ea cu refluxul. La
orizont o așteaptă sirenele...</span></p><div style="mso-element: footnote-list;"><br clear="all" /></div><div style="mso-element: footnote-list;"><hr size="1" style="text-align: left;" width="33%" /></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn1" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoEndnoteText"><a href="file:///C:/Users/simon/Desktop/stiu%20ce%20ai%20facut%20asta%20vara.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> <span style="font-size: x-small;">Κόκκινη παρ</span><span style="font-size: small;">αλία – Plaja
Roșie</span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><a href="file:///C:/Users/simon/Desktop/stiu%20ce%20ai%20facut%20asta%20vara.docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>
<a name="_Hlk77692637"></a><a name="_Hlk77692638"></a><a name="_Hlk77692639"></a><a name="_Hlk77692640"></a><a name="_Hlk77692641"></a><a name="_Hlk77692642"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Nu am altă comoară decât <o:p></o:p></span></span></span></span></span></span></a></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">cele două
safire ale ochilor tăi. </span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Tot ce am
tezaurizat o viață întreagă</span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">ție ți-am
dăruit: </span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">milioane și
milioane de cuvinte,</span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">scrise cu
cerneala argintie a dimineților,</span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">cu aurul fluid
al amiezii, </span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">cu bronzul
tăcut al serilor mele</span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"><span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"><span style="font-size: 10pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">în care te
așteptam.</span></span></span></span></span></span></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoFootnoteText"><o:p> </o:p></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><a href="file:///C:/Users/simon/Desktop/stiu%20ce%20ai%20facut%20asta%20vara.docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>
<span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Din
ziua aceasta fierbinte torc fir de poezie<o:p></o:p></span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">să
țes pentru tine dragostea</span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">cea
fără de sfârșit.</span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Te
iubesc, Aliona!</span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Mereu
mă voi întoarce la tine,</span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">ca
marea aceasta care revine</span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">pe
țărmul cu nisip grunjos, aducându-i </span></p></div></div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;"><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="font-size: 10pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">ofrandă
de alge.</span></p></div></div></blockquote>
<span style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span><p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]-->
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoEndnoteText"><o:p></o:p></p>
</div>
</div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<span style="mso-bookmark: _Hlk77692637;"></span><span style="mso-bookmark: _Hlk77692638;"></span><span style="mso-bookmark: _Hlk77692639;"></span><span style="mso-bookmark: _Hlk77692640;"></span><span style="mso-bookmark: _Hlk77692641;"></span><span style="mso-bookmark: _Hlk77692642;"></span>
</div>
</div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><o:p> </o:p></p>
</div>
</div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8691181214246647984.post-49555339575127991382021-04-30T07:55:00.053-07:002022-07-21T07:31:16.788-07:00Băiatul care a pescuit Luna<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: left;"><i><span style="line-height: 150%; mso-bidi-font-size: 14.0pt;"></span></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_xj54OH95buBBZoR37CQNMpIwR1cwXgaKhILI7MbdtoHwMg6rVG3cMIkFVMnuFfqKU7e0HX7HhnEtP_P2e3Rr-OEIvij0C6iRMSZIc6qor8uJEbmuHIgi905AAzjbFM_WWCn40g6rreIc/s960/pescuit+3.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: medium;"><img border="0" data-original-height="678" data-original-width="960" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_xj54OH95buBBZoR37CQNMpIwR1cwXgaKhILI7MbdtoHwMg6rVG3cMIkFVMnuFfqKU7e0HX7HhnEtP_P2e3Rr-OEIvij0C6iRMSZIc6qor8uJEbmuHIgi905AAzjbFM_WWCn40g6rreIc/w400-h283/pescuit+3.jpg" width="400" /></span></a></i></div><i><span style="font-size: medium;"><br /></span></i><p class="MsoNormal"><i>-<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>fantasy story - </i><i>(fragment)</i></p><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: right;"><i>Pentru Sergiu, de la bunica</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<h3 style="text-align: left;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><b>I. Uite cine merge
la pescuit! - Ce se întâmplă la marginea Lacului, când se lasă seara. - O
sirenă pentru străbunicul peștilor.</b></h3><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Povestea aceasta i
se putea întâmpla oricui ar fi ajuns pe malul acelui lac – pe care îl voi numi
de aici înainte: Lacul –, dacă ar fi avut o undiță, un scăunel de pescar și
multă, multă, foarte multă răbdare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Sigur, ar mai fi
trebuit să fie îndeplinite câteva condiții. Mai întâi, să se fi lăsat o seară
senină – după o zi liniștită și nu atât de fierbinte pe cât te-ai fi așteptat
(și după cum anunțase meteorologul de serviciu). În al doilea rând, trebuia să
urmeze o <i>noapte cu lună plină</i> – dar nu orice noapte cu lună plină, ci una
dintre acelea în care stelele (și luna) sunt atât de aproape, încât dacă te
ridici pe vârfuri poți să le atingi cu mâna. În sfârșit, cea de a treia
condiție era să fii pregătit pentru <i>aventură</i>, fiindcă în orice clipă s-ar putea
întâmpla ceva neprevăzut sau un om (ori altă ființă) de care nu ai auzit
niciodată se va strecura în viața ta, schimbând așteptarea tăcută de pe țărm
într-o <i>odisee</i> cu un milion și o sută de mii de încercări...<span></span></p><a name='more'></a><o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Băiatul – căruia
îi voi spune de acum înainte chiar așa, păstrând majuscula de reverență – a
ajuns la fix pentru a îndeplini cel puțin primele două condiții. Lumina difuză
a crepusculului filtra întâmplările de peste zi, lăsându-le să treacă doar pe
acelea care nu ar fi stânjenit visările nocturne. Toate celelalte – gânduri
neterminate, temeri nedeslușite, dorințe care nu-și găsiseră împlinirea – erau
strânse în această sită deasă a semiîntunericului, trase către o margine a ei
și înnodate, în cele din urmă, cam în felul în care bunica înnoda monedele în
colțurile batistei. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În crepuscul,
lumile se interferează, răul și binele își pierd consistența, cea mai strălucitoare
frumusețe și urâțenia cea mai întunecată emulsionând, precum apa și uleiul când
bucătăreasa le bate cu telul ori cu o furculiță, ca să formeze o soluție unică
(de-i zice <i>dressing</i>), prin care toate sunt legate și nimic nu pare a fi lăsat
la voia... întâmplării. Acolo, la marginea Lacului, Băiatul știa că nu trebuie
să îi fie frică, se afla în cele mai bune mâini (ale destinului), iar ținta lui
(tot mai clar<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>înțelegea asta) fusese
bine stabilită cu multă vreme în urmă. Băiatul trebuia doar să arunce undița și
să aștepte... ca peștele cel mai bătrân dintre toți să se prindă în cârlig. El
era patriarhul tuturor peștilor din Lac (și din râurile și pâraiele care în
acesta se vărsau) și, odată ce l-ar fi prins, putea să îi ceară absolut
orice... sau să se mulțumească doar cu un sfat, cel mai prețios dintre toate,
care avea să îi pună lumea la picioare. Știu că v-ați gândit toți la <i>peștișorul
de aur</i>, cu cele trei dorințe ale lui, dar vă spun drept că nu se poate compara
mogâldeața aceea care încape în căușul palmelor cu <i>Patriarhul Lacului</i>,
înțeleptul-înțelepților și paznicul Marelui Adevăr.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În ziua aceea,
<i>înserarea</i> s-a prelungit mai mult decât de obicei. Aninată de orizont, lumina nu
se lăsa alungată, iar Băiatul nu putea decât să profite de acest avantaj
nesperat. Și-a aranjat la marginea apei tot instrumentarul lui de pescar.
Undița cu mulinetă, cârligele, momeala... Juvelnicul și minciogul. <i>Nălucile</i>. Pe
nălucile acestea se baza el ca să îl zăpăcească pe străbunicul peștilor din
lac.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Băiatul avea cele
mai meșteșugite năluci. Unele erau din silicon, flexibile, mișcându-se la suava
adiere a vântului pe țesătura apei. Erau atât de realist făcute încât, odată, a
văzut cum peștii cei mici s-au adunat în jurul uneia, crezând că e un fârtat
de-al lor, prins în cârlig. Atât s-au mai căznit să-l salveze, încât s-au rănit
în acele încovoiate, pregătite pentru crapi nătăfleți și somni obișnuiți cu
trândăveala. A ridicat undița și a tras firul, ca să-l salveze pe cel care se
dovedise a fi cel mai vrednic și empatic, dar și cel mai lipsit de noroc. A
scos cu blândețe acul din buza lui și l-a cercetat din ochi: nu, nu era auriu,
n-avea puterea de a îndeplini dorințe. L-a mângâiat șoptindu-i cuvinte de
încurajare și l-a azvârlit în apă, urmărindu-l cum se îndepărta... Erau apoi
nălucile din metal ușor, subțire, scânteind în lumina irizată și lăsând
impresia că sunt pești cu solzi de argint. Dar pentru pescuitul acesta de
noapte Băiatul a ales o nălucă anume, una care avea trupul jumătate de pește și
jumătate de fată. O sirenă a nălucilor? O nălucă a sirenelor? Sau un personaj
dintr-o nouă poveste?... <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<h3 style="text-align: left;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>II. O nălucă, două
năluci. – Cu cine vorbește Felinarul? – Cum a speriat-o Micul-Țepos pe Coana
Vulpe și ce sarcină a primit el după aceea.</h3><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Geana de lumină a
orizontului se tot subția, așa că Băiatul a aprins felinarul, așezându-l
aproape de scăunașul lui de pescar. Era mulțumit: între timp ridicase și
cortul, în care sacul de dormit îl aștepta... dacă, la o adică, se va gândi să
abandoneze pescuitul. Brațele lui Morfeu – o știa – sunt moi și calde, blânde
și protectoare. Mai ales când ești singur, într-un început de noapte, pe malul
Lacului. Dar oare chiar era singur?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dacă ar fi fost
mai atent, poate că Băiatul ar fi auzit rumoarea din <i>cutia cu năluci</i>. Nu mai
fuseseră de multă vreme la pescuit; nu se mai îmbăiaseră în Lac și nici nu s-au
mai uscat de ceva timp în bătaia lină a vântului de dimineață... O mare
plictiseală le-a cuprins pe toate, <i>hibernând</i> în cutia abandonată pe un raft din
magazie. Hotărârea Băiatului de a pleca să pescuiască le-a luat prin
surprindere, așa că fiecare dintre ele se străduia acum să arate cât mai bine,
ca să fie... aleasa. O nălucă de silicon, având forma unei libelule
supradimensionate, își fura cu coada ochiului propriul chip, oglindit în
argintul alteia, din metal alb și bine lustruit. Năluca argintie știa că e
folosită astfel și nu se mai revolta de mult. Până la urmă, erau nevoite să
locuiască împreună, în aceeași cutie, iar asta însemna și că era bine să fie
îngăduitoare. Cea mai bătrână dintre năluci (care avea corpul dintr-un plastic
ordinar, dar rezistase bine deceniilor) le spusese odată că îngăduința este
secretul unei relații reușite – în doi, în zece, într-o mie... – în lumea
oamenilor, ca și în cea a nălucilor. Îngăduința și răbdarea. Iar dintr-aceasta
din urmă aveau cu toatele din belșug. Dacă nici pescarul și nălucile lui nu au
răbdare, atunci cine să mai aibă?!...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În vremea asta,
Felinarul stătea de vorbă cu un ghemotoc de ace. Era un pui de arici,
trimis „în cercetare” de Ariciul-tată, curios să știe cu ce gânduri a venit
Băiatul la marginea apei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>- <i>Oare trebuie să
ne temem pentru viața noastră? </i>– întrebă cu jumătate de glas puiul de arici.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>El nu mai văzuse
niciodată oameni și nu își imagina cam ce fel de lighioane sunt acestea. L-au
trecut însă toate fricile, acum vreo două zile, când s-a întâlnit pe poteca din
pădure cu o vulpe. Era frumoasă foc și ar fi stat să o privească mult și bine,
admirându-i blănița roșcată, dacă nu i-ar fi pus gând rău <i>cumătra</i>. I-a simțit
răsuflarea fierbinte atunci când și-a apropiat botul de el și aproape că l-ar
fi prins de năsuc, dacă el nu s-ar fi adunat dintr-o dată ghemotoc, devenind o
minge cu ace. Puiul de arici nici acum nu-și dă seama cum a ajuns așa,
instinctul speciei a făcut, de fapt, totul. Iar în mișcarea lui bruscă a apucat
să o și înțepe pe<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i>coana Vulpe</i>. Supărată, a început să-l împingă (cu precauții) rostogol, poate-poate, amețit,
s-ar fi întins din nou, iar ea ar fi putut să-l apuce de unul dintre
piciorușele lui rozalii. Puiul de arici s-a ținut tare și nu i-a făcut jocul,
așa că, în cele din urmă, plictisită să-l tot pândească, vulpea „și-a luat
coada pe spinare” și a plecat în adâncul pădurii. I-a povestit Ariciului-tată
tot ce i s-a întâmplat, înflorind lucrurile, pe ici, pe colo, asumându-și un
rol <i>aproape</i> războinic, cu posturi pe măsură, din care reieșea că el a învins-o
pe <i>roșcată</i>, care de rușine a plecat să se ascundă în inima codrului... Hmmm!
Ariciul-tată știa însă cum stau lucrurile... pentru că și lui i se întâmplase
ceva asemănător pe când era pui...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dar să revenim la
povestea noastră. Micul-Țepos pusese o întrebare, iar Felinarul tocmai îi dădea
răspunsul:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>-<i> Voi, animalele
pădurii, nu trebuie să vă temeți de Băiat. Nu pentru voi a venit aici și, de
altfel, nici nu este interesat să treacă dincolo de lizieră. El are ce are cu
</i>străbunicul peștilor,<i> pe care vrea să-l prindă în cârlig și să-i ceară să-i
împlinească niscaiva dorințe. Du-te în pădure și spune-le alor tăi că pentru ei
va fi pace. Să doarmă liniștiți.</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Micul-Țepos era
atât de fericit că se poate întoarce cu o veste bună acasă, încât își luă avânt
să sară la <i>gâtul</i> Felinarului și să-l îmbrățișeze.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"> <i> </i><i>- Hei, ce vrei să
faci? </i>– îl opri acesta. <i>Dacă sari pe mine, ai să mă clatini și mi se va stinge
flacăra și atunci Băiatul nu va mai putea pescui și se va supăra.</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>- <i>Iartă-mă,
iartă-mă... Nu știu ce mi-a venit. Dar atât de bucuros sunt!....</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Și ca să-și
mascheze emoția făcu doi pași înapoi și se uită, de pe țărm, în oglinda apei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<h3 style="text-align: left;"><span> </span>III. Ce se întâmplă în regatul din adâncuri? – Aflăm despre existența unui palat minunat. – Străbunicul peștilor primește o veste neașteptată. – Oare ce
gândește Luna?</h3><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-spacerun: yes;"> Puiul de arici își</span> aruncă privirea spre adâncul Lacului. Nu-i vine să creadă câtă vânzoleală este acolo. Pești mici și mari, broscuțe și mormoloci, niște crabi albăstrui și câțiva raci cu platoșe de-un verde întunecat, ba chiar și-o țestoasă (despre care nu ar fi crezut în ruptul capului că poate fi atât de agilă) aleargă/ <i>înoată</i> încolo și-ncoace, făcând apa să fie tot mai învolburată. Dacă s-ar fi priceput puțin la bucătăreală, Micul-Țepos ar fi descris astfel ceea ce vedea: <i>apa Lacului a ajuns la punctul de fierbere! </i>Și mare i-ar fi fost mirarea că racii și crabii nu se fac stacojii!... (Pentru un ochi neexperimentat, ca al lui, așa arată totul, deși apa este rece, cum e și normal pentru o noapte de mai.) </p><p class="MsoNormal"><span> </span>Adevărul este că ceea ce vede Micul-Țepos nu e decât „ceva de suprafață”. Lucrurile sunt mult mai complicate și ca să aflăm ce se întâmplă trebuie să intrăm în apă. <i>Fără el!</i><i> </i>Puiul de arici nu e deloc pregătit pentru o scufundare și ar fi bine să nu-i divulge nimeni ce avem de gând. </p><p class="MsoNormal"><span> A</span>cum, haideți să aflăm ce a putut provoca toată nebunia asta! <i>Țineți-vă bine de mine!</i></p><p class="MsoNormal"><i> </i>Dacă urmărești acel du-te vino al vietăților acvatice, acele volute, acele mișcări de rotire ca-ntr-o sală de bal, observi că toată lumea se îndreaptă spre același loc: Palatul de Cristal. De o frumusețe fără cusur, neștirbită, acesta are pereții din cel mai fin cleștar, are cercevele de argint și aur la ferestre, iar pentru acoperișul <i>în patru ape</i> au fost folosite milioane de țigle... din sidef. Pereții exteriori sunt, în general, transparenți și, pe alocuri, translucizi. Nu stau la fel lucrurile cu zidurile care delimitează încăperile, holurile și marile săli (în care au loc baluri sau consilii de coroană). Pentru acestea, constructorul a ales materiale dintre cele mai frumoase, care au, într-un fel sau altul, legătură cu marea, cu apa, cu lumile acvatice... Găsești aici structuri de coral (în o sută și una de nuanțe, de la galben-roșiatic la sângeriu și roșu intens), aduse din toate mările tropicale ale lumii. Afli marmură din cariera scufundată a insulei egeene numită Thassos (aceeași carieră de unde primea marmura și Phidias, sculptorul grec). Sunt și roci vulcanice în trei culori - roșii, negre și albe - din Caldera insulei Santorini... Mai afli aragonit, tuf și travertin - formate cu zeci și sute de mii de ani în urmă, în peșteri ori în preajma izvoarelor termale... Hmmm! Dacă s-ar afla despre existența acestui palat, <i>cele 7 minuni ale lumii</i> s-ar înmulți cu încă una!</p><p class="MsoNormal"> Vânzoleala aceea din apele lacului are o explicație foarte simplă: Străbunicul peștilor abia ce a fost anunțat, printr-un c<i>ăluț-de-apă-dulce </i>(rudă îndepărtată a cailor-de-mare despre care cu toții cred că ați auzit), că se întoarce <i>acasă</i> Viviana. Ea este cea mai tânără dintre nepoatele lui și tocmai pentru că e mezina, el nu a putut să reziste rugăminților ei. I-a dat binecuvântarea să părăsească Lacul și să meargă în <i>Țara Oamenilor</i>, să urmeze aceeași școală cu prietena ei, Violeta. Să învețe să trăiască <i>pe picioarele ei</i> - adică... pe două picioare. Când a plecat, și-a lepădat coada de sirenă la marginea apei, într-o casetă de cristal (acoperită cu alge, ca să nu o descopere vreun muritor!). Atât de <i>secret </i>este locul în care se află această cutie, încât astăzi nimeni nu îl mai găsește! Iar olăcarul trimis de Viviana, mai mult decât vestea întoarcerii ei, a adus și un strigăt de ajutor. </p><p class="MsoNormal"><span> </span>Sirena are un motiv foarte serios ca să se întoarcă în Palatul de Cristal, alături de toate rubedeniile ei. Și asta cât mai grabnic! Nu trebuie să o prindă Răsăritul acolo, pe țărm!...<br /></p><p class="MsoNormal"><span> Deasupra Lacului cu vietăți neliniștite, deasupra țărmului unde așteaptă, înfrigurată, Viviana, strălucește Luna... Și o privește, la rându-i, îngrijorată! Oare ce gândește ea?</span></p><p class="MsoNormal"><span><br /></span></p><h3><span> </span>IV. Luna și reflexia ei în apa Lacului – Unicornul și-a pierdut inelul? – Luna-din-Lac este îngrijorată. – Despre ce au vorbit Viviana și Violeta, în noaptea în care sirena a plecat de acasă. - Avertismentul licuriciului. - Viețuitoarele Lacului s-au adunat la sfat.</h3><p class="MsoNormal"><span><span><span> </span>Povestea aceasta nu este atât de ușor de scris pe cât ar crede cei care o ascultă acum. Iar personajele ei știu asta foarte bine. Luna, mai ales - ea, care are aceeași vârstă cu Pământul și e cel puțin tot atât de înțeleaptă ca și el. </span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span> </span>De acolo, de sus, zeița nopților ar vrea să fie de folos, însă distanțele sunt mult, mult prea mari. Sirena, peștii din lac și vietățile mari și mici din pădure - ba chiar și Băiatul, deși nu o știe încă - au totuși mare noroc că Luna le poate vorbi, ca și cum ar fi chiar lângă umărul lor! Nu, nu are un telefon mobil. Și nici un <i>talkie-walkie</i> cosmic. Dar în apele Lacului, de milioane și trilioane și catralioane de ani, Luna și-a <i>trimis</i> o parte din ea. <i>Imaginea</i> ei, reflectată pe suprafața netedă a apei. Să nu mă întrebați cum - nu am fost chiar așa de <i>tare</i> la fizică încât să știu răspunsul. Știu doar că reflexia lunii, de-a lungul timpului, a căpătat o mulțime de caracteristici care o fac să comunice cu Luna cea adevărată în timp real.</span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span> Dacă eu i-aș spune acum așa: <i>Bună seară, doamna Lună. Ce se mai întâmplă azi prin Galaxie?, </i>nu ar trece mai mult de o fracțiune de secundă până ce aș primi răspunsul: <i>Ei, ce să fie doamna Povestitoare, Unicornul și-a pierdut inelul și acum toate stelele și steluțele, toate planetele și cometele încearcă să-i dea de urmă. Bietul de el, stă la o margine de galaxie și plânge...</i>. Sigur, poate că Unicornul și-a găsit inelul, între timp, ori nici nu l-a pierdut, dar ce voiam să spun este că dacă te afli pe malul Lacului, noaptea, poți vorbi cu Luna la fel de ușor cum vorbești cu părinții tăi. Ori cu bunicii. Ori cu frații și surorile...<br /></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span> Luna-din-Lac e foarte îngrijorată. A aflat și ea despre necazul Vivianei și încearcă să-și amintească unde și-a ascuns sirena coada. Își aduce aminte exact discuția celor două fete - una pământeană, alta din lumea apelor - în noaptea când sirena a plecat. Violeta a ajutat-o să-și desprindă coada, în vreme ce un cârd întreg de pești mai mari și mai mici, de peștani, peștoaice și peștișori încercau... fie să o oprească, fie să o felicite pentru că pleca să vadă lumea cea mare. </span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span> - <i>Dragă Viviana, de-ai ști cât de fericită sunt că te-ai hotărât să vii cu mine! Îți voi arăta satele și orașele, vom cutreiera munții și câmpiile, îți voi arăta care este viața oamenilor, de la un capăt la altul al zilei, cu bucuriile, și emoțiile lor. Și chiar cu supărările lor...</i><br /></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><i><span> - Și eu mă bucur, draga mea Violeta! Cunosc pământul doar atât cât el înconjoară lacul strămoșilor mei. Iar pe oameni i-am cunoscut doar atunci când ei au ajuns la marginea Lacului. Unii m-au încântat, alții m-au speriat... Însă întâlnirea cu tine a fost un adevărat miracol. Am aflat atâtea din poveștile tale despre oameni și locuri, încât nu mai am răbdare și vreau să-i cunosc cât mai grabnic, acolo, la ei... acasă!</span><br /></i></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><i> - Sigur se va întâmpla asta!</i> - i-a răspuns Violeta, în timp ce se străduia să desprindă un solz trandafiriu de pe fusta verde ca smaragdul a Vivianei.</span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><span> O dată ce a reușit să își scoată coada-de-sirenă, Viviana și-a întins picioarele (care fuseseră ascunse până atunci), încercând să le dezmorțească.</span></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><span> - <i>Oh! Ce senzație stranie am, acum, că pot să stau în picioare! Parcă abia m-am trezit după un somn lung! Uite, îmi tremură puțin genunchii!...</i><br /></span></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><span><i> - Ai să te obișnuiești repede să mergi pe pământ!</i> - a asigurat-o Violeta.<br /></span></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><span><span> De față și el la întâmplare, un licurici strălucitor (care le-ar fi putut folosi și ca felinar, la o adică!), mormăi în barbă: </span><br /></span></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span> - <i>Iar dacă ar avea două aripi diafane, ca mine, ar putea și să zboare deasupra ierbii care se îmbracă în rouă... </i></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><i> </i>Și dacă credeți cumva că asta a fost singura replică a licuriciului, vă înșelați. Chiar dacă nimeni nu era pregătit să-l audă, el a lansat în noapte un avertisment:<br /></span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><span><i><span> - </span>Viviana nu știe că e mult mai simplu să fii sirenă sau licurină, decât o fată tânără pe pământ! Vai, vai, vai!... De astăzi într-un an i se poate întâmpla ceva care îi va da viața peste cap. Vai și iar vai! </i>- dar fetele erau prea vesele, prea fericite, ca să fie atente la mormăitul unui licurici.</span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span> Că <i>licurina</i> este licuriciul de parte femeiască eu cred că ați înțeles deja toți. Și, după cât de agitată este astăzi sirena, s-ar părea că acel <i>ceva</i> care <i>să-i dea viața peste cap</i> se întâmplase. Viviana trebuia să se grăbească, iar din plutonul de viețuitoare lacustre care se adunase în apropierea țărmului, câteva personaje se adunaseră deja pentru un <i>sfat de taină</i>. Ei sunt: <i>Ianis, Matei, Andrei, Darius, Alex, Albert, Alisia, Ramira, Pavel și Daria.</i> Iar despre ce au vorbit și ce și-au propus să facă în orele viitoare vom afla din capitolul următor.<br /></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span><br /></span></span></p><h3><span> </span>V. O vietate s-a prins în cârlig. – Cum a ajuns Băiatul în Palatul de Cristal. – Un întâlnire neobișnuită, în adâncuri.</h3><p class="MsoNormal"><span><span></span></span></p><p class="MsoNormal"><span><span> Uf! Una ca asta n-ar fi crezut în ruptul capului că o să i se întâmple! Să <i>prindă </i>în undiță o vietate acvatică - oricare ar fi fost aceasta! - înainte să înceapă pescuitul... cu adevărat. Abia terminase de legat <i>năluca</i> de firul de strună și căuta în cutia cu momeală o râmă mai dolofană. Lăsase undița jos, în iarbă, cu acele - înnodate și ele la distanțe egale, de fix o lungime de palmă - așezate cu cârligele în sus. Avea de prins în ele cinci râme, dintre care una, cea după care se uita acum în cutie, trebuia să fie principala atracție pentru peștii din Lac. Poate chiar pentru Patriarhul lor (bunicul Sirenei Viviana, dacă vă mai aduceți aminte)! </span></span></p><p class="MsoNormal"> Între noi fie vorba, <i>râmelor </i>nu prea le surâdea ideea de a fi momeală. Ele s-au simțit bine, în scurta lor viață, în pământul umed de sub buturugă și ar fi putut sta mult și bine până la următoarea ploaie, când ar fi crescut și mai lungi, s-ar fi îngroșat, iar dacă vreun copil năstrușnic le-ar fi rupt în două, nici că le-ar fi păsat. Pentru că e știut, fiindcă râmele nu au nici oase, nici sânge, nici creier, ele pot trăi ca și cum ar fi „întregi” chiar și atunci când nu sunt decât „bucăți” dintr-o râmă prea mare. Tot ce le trebuie, ca să existe, este nițel pământ și multă apă. </p><p class="MsoNormal"> Băiatul citise odată despre un copil pe nume<i> Morcoveață</i>, care mânca râme și se jura că-s foarte, foarte curate! Și teribil de gustoase! Mâncate crude sau prăjite ori coapte pe cărbuni... Așa să fie? Ce-i păsa lui? Important era că vietățile astea mereu neliniștite, care se zbăteau și se contorsionau în cârligele undiței, se regăseau în lista de bucate preferate a peștilor. Iar el se afla pe malul Lacului pentru a prinde pești!<br /></p><p class="MsoNormal"> Cât i-au trecut lui prin cap toate gândurile astea - inclusiv paginile din cartea cu <i>Morcoveață </i>- la picioarele Băiatului s-a întâmplat ceva neobișnuit: în cârligul cel mare - primul dintre cele cinci de pe strună - s-a prins un răcușor cu platoșă verde cafenie, ieșit din apele lacului. Deși alt pescar, în locul lui, s-ar fi bucurat, Băiatul era nemulțumit. <i>Forfecarul</i> ăsta îi strica planurile! Așa că îl ridică (păzindu-și cât putea degetele de mișcările celor două perechi de clești) și încercă să-l scoată din cârligul care, cu fiecare zbatere a racului, se înfigea tot mai adânc. Reuși, în cele din urmă, să-l <i>salveze</i> (și să-și <i>salveze</i> planul cu care a venit de-acasă), dar chiar când să-l arunce pe intrus în apă, acesta i se adresă cu glas gros, de adolescent în creștere: </p><p class="MsoNormal"> - <i>Nu mă arunca în Lac! Am venit la tine cu o solie!</i><br /></p><p class="MsoNormal"><i> </i>Băiatul se frecă la ochi, își curăță și urechile, cu degetul arătător... dar nu era nicio iluzie. Nicio... <i>nălucă</i>! Racul din mâna lui chiar vorbea. Adică... el chiar vedea cum i se mișcă gura, în vreme ce rostea următoarele (de necrezut!) cuvinte:<br /></p><p class="MsoNormal"> - <i>Tinere Sergiu </i>(acesta era numele adevărat al Băiatului), <i>mă numesc Matei </i>și <br /></p><p class="MsoNormal"><span><span><span>Va urma</span></span></span></p><i><span style="font-size: medium;"></span></i>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8691181214246647984.post-72893296490295955052019-01-16T19:46:00.000-08:002022-11-19T11:12:22.861-08:00Vanitățile lui Jon
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpG0-DhcsdUt5uV8b0VLC7VUr-ExcNlHNe1bYDOtu_REHphnxZaNatnM4XqR05KOl0YjtZkvtvoRqc8vrFc-w7qNGfXbb_BWALNvxwxax4TYsWXuq6cxLygXiso4zuovWp7eWuG3-GEENz/s960/lumina+bec+oglinda.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="576" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpG0-DhcsdUt5uV8b0VLC7VUr-ExcNlHNe1bYDOtu_REHphnxZaNatnM4XqR05KOl0YjtZkvtvoRqc8vrFc-w7qNGfXbb_BWALNvxwxax4TYsWXuq6cxLygXiso4zuovWp7eWuG3-GEENz/w400-h240/lumina+bec+oglinda.jpg" width="400" /></a></div><br />Stă
la marginea patului, numai în chiloți, scărpinându-se cât de
discret poate, undeva, pe lângă zona inghinală. Ups! boxerii
chinezești sunt rupți și-un deget îi alunecă dincolo de
pânză, pe scrot, pe pielea jilăvită și
puțin cleioasă. Oare... az-noapte...? Mahmurealea i-a prins
căpățâna-ntr-o coroană cu spini de oțel și ăsta este semnul că
nu, nu s-a întâmplat nimic. Poate doar o poluție nocturnă...<br />
<br />
Întinde mâna peste consoarta care doarme c-un sân dezvelit – sân plin, de femeie care-și alăptează pruncul – și chiar se apleacă puțin peste ea, ca să ajungă cu degetele până la ceasul de o sută de mii de euro.<span><a name='more'></a></span> Jon ține la aparențe. Are el chiloții rupți în c...r, pute până-n măruntaie și dincolo de suflet, dar pe dinafară trebuie să arate im-pe-ca-bil! Ceas scump, haine de firmă, mașină de lux. Parfum puternic, în doză dublă, ca să apară în ochii lumii de un catralion de ori mai bun decât e. A... și batista de mătase în buzunarul de la piept. Fără ea, nici n-ar păși dincolo de ușa casei.<br />
<br />
Așa
cum stă aplecat peste nevastă, observă cu coada ochiului câteva...
imperfecțiuni: un firicel de salivă prelins din colțul gurii
strâmbe, în somn; rimelul întins pe sub pleoape și pe tâmplă;
părul năclăit de sudoare, lipit în smocuri lucioase de marginea
urechii roz, aproape transparentă, dar cu dop de ceară. Hmmm!
Acum nu mai e sigur că are cea mai mișto nevastă din oraș.
Aproape că-i vine s-o taie și pe ea de pe lista de „plăți”,
dar știe că dacă nu-i cumpără „iubibilei” Mercedesul AMG
R50, pe care s-a jurat că i-l face cadou de Crăciun, o să se
pomenească la Sfântul Ștefan cu tata-socru peste el, stropșindu-se
și vorbindu-i ca unui nevolnic. Nici măcar de-atât să nu fie în
stare?<br />
<br />
Jon
prinde tacticos ceasul de o sută de mii de euro la mână și-și
zâmbește în oglinda mare din dormitor. Ridică mâna în dreptul
pieptului, potrivind-o să se vadă mai bine cadranul cu diamante și
limbi de aur. <i>Oglindă-oglinjoară, cine-i cel mai
mândru din țară? </i>Oglinda... poate că i-ar da răspunsul pe
care-l așteaptă, dar de sub brațul flexat în unghi drept<i> rânjește </i>un început de burtică, pe sub care, șui, se ițesc
boxerii murdari. Prin ruptura pe care a mai lărgit-o cu degetul, cât
s-a scărpinat, se vede pielea flască, de un roz maroniu. Ups! O
clipă i se face și oglinzii greață de ce vede. După care închide
ochii. El închide ochii. Recapitulează planul pe care și l-a făcut
cu o zi înainte, până să deschidă sticla de whiskey. Care,
apropo, e răsturnată la marginea patului, cu dopul desfăcut și o
baltă mică sub ea – <i>Aha </i><span style="font-style: normal;">(își
zi</span><span style="font-style: normal;">c</span><span style="font-style: normal;">e)</span><i>
asta explică damful de ploșniță care a infectat </i><i>dormitorul</i><i>!</i><br />
<br />
Dar să se întoarcă la Plan:<br />
1. Primarul din X trebuie șantajat „ușurel” cu o anchetă pe
care chipurile o avea în desfășurare – auzise niște zvonuri și
vreun cuvânt trebuie să fi fost adevărat, că doar de unde nu-i
foc, fum nu iese! - așa, e sigur că o să prindă contractul ăla
pe care îl tot cere de vreo trei sau patru luni.<br />
2. Să nu uite să-i mai dea un telefon rectoriței din Z – trebuie
să plătească, nenorocita, că i-a stricat relația cu ministrul,
în ziua aceea în care a venit beată la întâlnire și s-a urcat
pe masă, fluturându-și fustele.<br />
<span style="font-style: normal;">Și
– aha! - directorul ăla zbanghiu trebuie scuturat și el, la
punctul 3 din Planul zilei, că l-a luat gura pe dinainte și-a zis
că cine-i el, Jon, de cere taxă de protecție – a se înțelege
</span><i>contract de sponsorizare</i><span style="font-style: normal;">?
Vrea să știe? Las că-l sună el pe </span><i>Pufică</i><span style="font-style: normal;">,
băiatul bun la toate care scormonește în rahat. Și când o da
peste duhoarea directorului ăluia </span><i>curajos</i><span style="font-style: normal;">
va fi prea târziu ca să-i ceară iertare - îl pune el cu botul pe
labe!</span><br />
<span style="font-style: normal;"><br /></span>
<span style="font-style: normal;">Jon
își trage peste chiloții murdari, de proveniență chinezească
îndoielnică, pantalonii costumului Vanquish II, cu țesătură din
lână de bizon și fire de aur și platină. E doar al patrulea cel
mai scump costum de designer de lux din lume. (Dintr-ăsta poartă și Craig, în Bond. James Bond. </span><i>Hă! hă! </i><i>Da' să stea Craig ăla în banca lui, că nici el nu arată atât de bine ca mine!</i>) Costumul l-a costat cât o
garsonieră, însă Jon tot e nemulțumit. A auzit că mai e un românaș
fără nume (doar cu conturi grase în bănci) care și-a cumpărat
unul la fel. <i>Să-ți f...t una!</i><span style="font-style: normal;">
- îi zise el printre dinți </span><i>celuilalt</i><span style="font-style: normal;">
cu costum Vanquish II. </span><i>Da' pe mine m-ai întrebat, bă,
când l-ai cumpărat? Las că aflu eu cine-mi ești și te scot eu
din țară, m...ții cui te-a făcut!</i><br />
<span style="font-style: normal;"><br /></span>
<span style="font-style: normal;">Acuma,
că s-a răcorit un pic, și-a adus aminte ce mai avea pe lista
acestei zile: să dea dispoziție să se taie angajaților trei
sferturi din leafă. N-o să le zică de ce. De ce să le zică?
Sigur au făcut ei vreo boacănă luna trecută. Ca și-n ultimele
luni, pe care oricum nu le-a mai plătit. Lucrătorii din firmă
trebuie întâi să învețe ce-i su-pu-ne-rea! Și să nu-l mai
hărțuiască cu cereri dintr-astea salariale! Ia, vezi, că acuș
pune și casa de avocatură pe ei. </span><i>Nesimțiți! Asta
sunteți toți, niște nesimțiți! </i><span style="font-style: normal;">-
strigă el, în gând, angajaților, în timp ce mai pufăie o dată
cu parfumul în jurul gulerului de la cămașa Bigotti. </span><i>O
să vă dau banii când o să-i am, bă, că acum nu-mi ajunge. Ce
știți voi cât de greu se fac banii? De unde mai fac eu rost de
încă o mie de euro, să-i cumpăr nevestei Merțanul ăla AMG R50?
Că acuș e Crăciunul!</i><br />
<i><br /></i>
Nțțț! una dintre monturile cravatei Satya Paul e goală. <i>Gâtlegăul</i> cu 77 de diamante arată ca o gură știrbă. <i>Cum mama ei de viață s-a întâmplat asta? </i>Numai Luci, amanta cu origini imprecise - gitane, zice el, creole, spune ea - e de vină. Mereu îi aduce aminte că nu i-a cumpărat un inel cu diamante. <i>Proasta! Nu știe că diamantul e numai pentru logodnice și neveste? Amărâtele să se mulțumească cu zirconiu, hai, și cu vreun lapislazuli, o dată la un lustru de ani! </i>Da' acu, pe bune!, să-i smulgă diamantul din cravata luată la schimb pe un Porsche vechi de numai doi ani? O neisprăvită! O s-o azvârle ca pe o măsea stricată din garsoniera ultracentrală. Cravata, însă... nu poate s-o poarte așa. Și nici s-o arunce! Se apropie mai mult de oglindă, să vadă mai bine dezastrul... Și-atunci, o mână îl prinde de guler și-l trage în ape ciudate. E captiv în oglindă!<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Stă treaz, la marginea patului, numai în chiloți, și-o mâncărime drăcească îl face să-și ducă amândouă mâinile între picioare. Scarpină cu nădejde, dar mâncărimea nu trece. Îl seacă la lingurică. Și-ar băga mâinile în boxerii chinezești, să zgârie cu unghiile până la carne, dar se gândește c-o să-l vadă nevasta. Jon trage cu ochiul, dar femeia nu e acolo. <i>Ptiu! Drace! S-a trezit și asta devreme!</i> Însă următoarea imagine îl face să tremure de frică. Cu un sân dezgolit, nevastă-sa doarme fără grijă. În patul din oglindă. Neliniștit, se apropie de sticla venețiană să vadă mai bine. <i>Dincolo,</i> femeia lui cu buze botoxate sforăie ușor. Pe scaunul de lângă oglindă stau împăturite garsoniera și Porsche-ul. Aăăă! astea..., hainele lui de v<i>ery very important person.</i> (Cum, nu știi? Vremea VIP-urilor a trecut. Acum, să fii VVIP mai înseamnă ceva!). Costumul Vanquish II, cu țesătură din lână de bizon și fire de aur și platină. Cămașa Bigotti. Cravata cu diamante. Doar ceasul de o sută de mii de euro, cu limbile lui de aur curat, îl are pe mână. Brrr! îl scutură un frig subțire. În partea asta de oglindă, caloriferul a înghețat.<br />
<br />
Bate cu pumnii în sticlă, zgreapțănă, strigă! <i>Dincolo</i> nimeni nu-l aude, doar el vede și aude. Tot. Sforăitul soției se oprește, telefonul sună și ea se ridică din așternut. Răspunde, în vreme ce cu piciorul împinge sub pat sticla de whiskey, lăsând o dâră de zeamă de ploșniță în urmă.<i> Da, priculiciule, poți să vii. Gherțoiul a plecat deja! Ai cheia, da? Intră tu cât mă dușez eu!</i><br />
<br />
<i>Cu cine vorbește? Și cine e... gherțoiul? Și cine-i priculiciul care are cheia de la ușa lui?</i><br />
<br />
Jon stă lipit cu fața de dosul oglinzii, așa cum se lipea în copilărie de geamul cofetăriei din cartier. Ai lui erau săraci și nu-și potolea niciodată pofta de dulce. Dincolo de vitrina cofetăriei, a văzut o dată o fată cu ochi mari, albaștri, păr blond și rochiță cu funde mari și roz. Ca nevastă-sa, când a cunoscut-o. Doar că la altă vârstă. Acum, stând cu nasul lipit de sticlă și cu palmele transpirate, o vede cum își zvârle cămașa de noapte și intră în baie. Prin ușa întredeschisă, îi ghicește trupul: forma coapselor, o jumătate de tors, un sân...<br />
<br />
În dormitor, intră un zdrahon în uniformă verde cu dungi. Galbene. Duhnește. Chiar și prin sticlă îl simte cum duhnește acru-dulce, a gunoi putrezit, zemuind. Jon vrea să strige la nevastă-sa - <i>Fă, ai grijă, e unul cât malul aici!</i> Dar nu scoate niciun sunet. De frică, acele ceasului de aur se-nvârt fără noimă. Inima-i bate mai tare... Și atunci o vede ieșind din aburi, ca Afrodita la Paphos, din spumă. <i>Ai venit, priculiciule?</i> Priculiciul ține în mâinile-i mari, negricioase, cravata Satya Paul, cercetând-o cu interes. O așază pe scaun, își lasă uniforma verde să cadă și, în goliciunea-i de bronz prăfuit, se admiră-n oglindă. Rânjește, descoperindu-și dantura, până-n gingii. Încrustat pe un dinte... diamantul care lipsea!<br />
<br />
Jon horcăie. Ceasul de aur nu mai rezistă și sare într-un trilion de fărâme.<br />
<br />
<i><br /></i>
<span style="font-size: x-small;">Notă: Asemănărea oricât de vagă cu persoane reale este pur și simplu întâmplătoare, textul de mai sus este pură ficțiune.</span><br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8691181214246647984.post-47228513062408588352009-08-18T09:05:00.000-07:002021-07-24T07:46:23.552-07:00Legenda celor patru fraţi vânt<br />
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
– adaptare după o legendă inuită –</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
A fost odată o vreme – o! este o eternitate de atunci! – când zeii, animalele şi oamenii trăiau laolaltă pe pământ, într-o asemenea bună înţelegere şi armonie încât nu exista nici o diferenţă între ei. Femeile, urşii, bărbaţii, potârnichile, copiii, vulpile, lupii, somonii se înţelegeau de minune şi conversau întotdeauna ca nişte buni amici.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVS3Hoa1Tq_RXS6hKIa0SdJKax9Ia8mx8kGn_fYjf4qFa0QzLFRgrJjHzt4LflNmKZ917DUQUOGw-4M-5Swk0FtDCFSruHp8sTZLN_5ERKe9XclI4lg0wwjR3JvIJ_JecbUYJKPQcMub17/s1600-h/famille.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5151868838122370626" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVS3Hoa1Tq_RXS6hKIa0SdJKax9Ia8mx8kGn_fYjf4qFa0QzLFRgrJjHzt4LflNmKZ917DUQUOGw-4M-5Swk0FtDCFSruHp8sTZLN_5ERKe9XclI4lg0wwjR3JvIJ_JecbUYJKPQcMub17/s320/famille.jpg" style="cursor: pointer; float: left; margin-bottom: 10px; margin-left: 0px; margin-right: 10px; margin-top: 0px; margin: 0px 10px 10px 0px;" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Prietenia dintre ei era atât de puternică, întâmplările din viaţa lor atât de simplu şi de firesc legate între ele, încât nu era nimic de mirare ca un pelican uriaş să adopte un pui de om, rămas fără părinţi, şi să-l crească în maniera sa, fără a face nici o distincţie între bietul orfan şi proprii săi pui, în imensul cuib construit printre ierburile înalte.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Câteodată, o bunică inuită adormea în acelaşi pătuţ, fredonându-le un cântec de leagăn, un pui de vulpe rătăcit, un lupşor fără cămin şi o liotă de iepuraşi ai căror părinţi erau plecaţi pentru câteva zile.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Se mai isca din când în când şi câte o gâlceavă, dar în lumea aceasta a armoniei, orişice nemulţumire era repede împăcată şi liniştea revenea în pădure.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Oameni şi animale împărţeau totul frăţeşte: teritoriul, hrana, habitatul. Şi aceeaşi teamă îi făcea să tresară...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Dar cum pot să vă fac să înţelegeţi cât de frumoasă era această lume?! Era de ajuns să vezi un mare urs grizzli punându-şi forţa în serviciul omului, pentru a-l ajuta să deplaseze un butuc uriaş sau o stâncă... Ori un lynx care, cu ochii săi minunaţi, ajuta o familie de inuiţi să traverseze în mijlocul nopţii pădurea. Sau o pupăză care avertiza tribul cu ţipetele ei despre existenţa unui pericol iminent, cum ar fi fost un foc în pădure. Dar nici oamenii nu se lăsau mai prejos atunci când era vorba să vină în ajutorul animalelor. Femeile pansau rănile sau legau o labă ori o aripă ruptă. Bărbaţii dădeau din nou drumul în apă unui somon arctic rămas prizonier, din neatenţie, printre pietrele râului, după reflux.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Nu erau puţine momentele când, la căderea nopţii, oameni şi animale, tineri şi bătrâni, se adunau pe câmp în jurul focului şi vorbeau despre tot şi despre toate, fie că era ploaie sau timp frumos, doar din plăcerea de a fi împreună, de a dialoga, de a descoperi lucruri noi unii despre ceilalţi. Erau încântători în candoarea lor, în verva lor, în bucuria lor de a vorbi, de a trăi laolaltă. Iar dacă unul dintre cei adunaţi în jurul focului se simţea atins de vorba altuia şi ridica vocea în semn de nemulţumire, altcineva sărea imediat să tempereze situaţia şi curând calmul revenea.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Era, putem spune şi aşa, un adevărat paradis pe pământ...<span><a name='more'></a></span></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
***</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Mâine va fi frumos şi cald, rosti încet un vultur bătrân, cu capul alb, semn al senectuţii. Ştiam că am să vă găsesc aici, imediat ce am văzut soarele culcându-se dincolo de faldurile aprinse ale orizontului.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Era bine ştiut că nimic nu scăpa ochilor ageri ai vulturului, ceea ce vedea el chiar aşa era! De aceea nimeni nu îl contrazise.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Aveţi întru totul dreptate, răspunse cu glas subţire o căprioară. În seara asta, vântul din est a bătut atât de uşor, încât aproape că l-am simţit mângâindu-mă blând pe obraz. Va fi frumos mâine, asta este sigur!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Da, este un semn bun! Priviţi cât de drept se înalţă flacăra focului în aerul nopţii, fără să lase nici o dâră de fum, rosti şi omul. Sunt de acord cu voi. O! Vom avea parte de o zi frumoasă...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! mormăi şi ursul cel negru, cu vocea lui gravă, dar simpatică, şi îşi frecă labele de satisfacţie. Cred că mâine mă voi bălăci în apă mai mult decât de obicei. Şi pentru mine e foarte bine atunci când e cald!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Oooh..., hmmm..., dar, ştiţi..., eu cred că nu vor face nici un rău nimănui şi câteva picături de ploaie, pe ici, pe colo, strecură prudent câteva vorbe şi castorul, printre dinţii lui lungi, ezitând şi bătând ra din coadă, ceea ce făcea să se ridice încet în aer grămăjoare de colb...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Paf! Puf! Paf! Puf! Şi nu ştiai dacă este zgomotul cozii ce lovea pământul sau respiraţia precipitată a castorului.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Toţi observară atunci că el era cuprins de nervozitate. Şi asta era împotriva bunelor obiceiuri ale micului castor, atât de calm întotdeauna... Ce să se fi întâmplat?</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Oooh!... N-a mai plouat de când..., de când... Nici nu mai ţin minte...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ De tot atâtea luni câte cercuri sunt în jurul cozii mele, strigă exuberant ratonul-spălător, întotdeauna mai plin de viaţă decât confraţii săi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi se aşeză apoi cu faţa la foc şi cu spatele la cei prezenţi, înfoindu-şi frumoasa lui coadă; şi toţi constatară suprinşi că nici nu puteau număra cercurile din jurul cozii ratonului, atât de dese erau...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Oooh... Voi ştiţi, dragii mei prieteni, că nivelul apei din râul meu nu a scăzut niciodată atât de mult. Nici eu şi nici bătrânii castori nu ne aducem aminte să fi rămas vreodată râul cu atât de puţină apă. Iar noi, castorii, suntem dependenţi de apă. Iată de ce sunt atât de neliniştit. Pentru voi ceilalţi, asta poată să pară o problemă minoră, dar eu sunt înspăimântat de secetă. Oooh!... seceta!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ În aceste condiţii, ar putea oricând izbucni un incendiu în pădure, croncăni corbul cel negru, bătând din marile sale aripi de culoarea funinginei.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi toţi tresăriră la această remarcă. Animale şi oameni aveau cu toţii acest teribil inamic comun: focul, care, dintr-un ajutor nepreţuit când rămânea în cercul de pietre al vetrei, se transforma într-un duşman neiertător atunci când se alia cu vântul. Împreună făceau adevărate ravagii în pădurile uscate de lipsa apei, iar cenuşa o azvârleau peste ochiul împuţinat al lacurilor şi râurilor; distrugeau fără discernământ case, cuiburi, lanuri, cabane, asfixiindu-i fără nici o milă pe acei sau acele ce nu s-au refugiat la timp din calea lor.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Fiecare mai păstra în memorie teroarea unui incendiu de demult, când nu ştiai ce e mai bine să salvezi întâi, lucruri sau fiinţe... Când, fugari, prizonieri ai fumului care le obtura vederea şi făcea să le usture ochii, încercau cu braţele să îşi ferească faţa de scânteile roşii şi fierbinţi care cădeau întruna în juru-le, la stânga şi la dreapta, înaintea şi în spatele paşilor lor. Trebuiau să alerge, să sară, să se avânte şi să se dea înapoi, să se contorsioneze, de parcă s-ar fi aflat într-o cursă nebună. Cu inima bătându-le vertiginos, ca un tambur care vibrează în bătăi largi, cu muşchii întinşi la maximum, mereu atenţi, oricât s-ar fi ferit, din această confruntare ieşeau întotdeauna cu părul ars, cu vârfurile aripilor sau coada pârlite. Dar nimic nu mai conta, nu ştiau decât un singur lucru: să fugă!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cei mai în vârstă rememorau – în vreme ce un nod de lacrimi li se punea în gât – dispariţia unui tată, a unei mame, a unui copil ori chiar a unei familii întregi. Zile angoasante şi interminabile, când se aruncau într-un lac, un râu sau în orice ochi de apă, aflaţi la capătul puterilor, rugându-se să înceapă o ploaie torenţială, o furtună sau măcar ca vântul să înceteze să mai fie aliatul focului. Şi când focul se stingea, urmau cercetările disperate prin cimitirul de trunchiuri calcinate pentru a găsi o fiinţă iubită, o rămăşiţă a vechiului sălaş, puţină hrană, un colţ de verdeaţă unde să se poată culca, să se odihnească.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Nu vă mai necăjiţi atât! grohăi şi mistreţul zbârlindu-şi ţepii. Nu e nevoie decât de puţină ploaie pentru ca totul să revină la normal. Haideţi, faceţi-mi pe plac! Nu mai fiţi aşa de superstiţioşi! Priviţi cum dansează aureola boreală pe cer! Este un semn bun. Va ploua în curând.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Da! da! strigă cel dintâi ursul, poate şi fiindcă voia să facă uitat entuziasmul său de dinainte, când se vorbise despre ziua călduroasă ce urma. Ursa Mare stă răsturnată pe cer şi străluceşte mai tare ca niciodată. Ştiţi bine ce înseamnă asta: va ploua în curând pe pământ. Sunt sigur!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Vocea monotonă şi stăpânită a mistreţului avusese – ca întotdeauna, de altfel – darul de a linişti pe toată lumea şi de a-i readuce la realitate.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Atunci, un caribu încercă să dea un nou curs conversaţiei.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Am afirmat-o întotdeauna şi v-o repet şi în seara asta: orice ar fi, e mult mai bine iarna decât vara!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Ooo!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Dar iată numai câte temeri ne-a provocat seceta!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Oh, da, asta e adevărat! îi răspunse unul.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ N-o să fiu de acord niciodată cu asta! răspunse altul.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ E o prostie! Încă o prostie! strigă cineva.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Depinde..., strecură altcineva un cuvânt timid.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Ce idee! se auziră mai multe glasuri.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Strigătele de protest veneau din toate părţile. Şi în toiul acţiunii, câţiva ridicaseră ciocurile sau boturile în aer, tresărind, aripile se întinseră, penele şi părul li se zbârliseră, muşchii se încordaseră, ghearele se întinseseră gata de atac, în vreme ce buzele le tremurau...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Tu să vorbeşti pentru tine! Tu te simţi bine pe zăpadă, cu picioarele tale lungi şi cu copitele despicate. Tu poţi să mănânci şi coajă de pe copaci, urlă lupul cenuşiu la caribu, pe un ton aproape plângător. Însă eu, iarna, eu ce să fac? Nu am nimic de mâncare! Rămân prizonier în zăpada moale... Oh! şi e şi poleiul! E îngrozitor!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Potârnichea se înclină înspre caribu. Toate lumea remarcase că nimeni nu ţopăia mai bine prin zăpadă ca ea. Aşa că ea nu putea fi obiectivă, mai bine ar fi tăcut...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Ba este foarte adevărat ce zice! strigă ea – cu toate că nu putea să nu le dea dreptate şi celorlalţi, privind la caribu, la picioarele lui puternice şi păroase, care nu întâmpinau nici un obstacol pe zăpadă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Iepurele, ca de obicei, nu considera că aceasta este o problemă cu adevărat serioasă. Aşa că nu făcea decât să dea mereu din cap. Îi plăcea atât de mult să se înveşmânteze în blăniţa lui albă şi pufoasă, iarna...! Pe de altă parte, însă, haina lui brună de vară, atât de comodă, în culoarea pământului, îi stătea aşa de bine...! Aşa că bătea nervos din picioruşe, fără a putea să se decidă. Până la urmă, scoase un uşor chiţcăit:</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Da! Da! Acest caribu e un original.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Dar ceva mai târziu fu de acord cu dropia şi raţa, care nu iubeau atât de mult iarna.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Ursul şi marmota începură să râdă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Pe mine, mormăi ursul, iarna nu mă deranjează deloc. Eu dorm liniştit şi mă cufund în vise, aşa cum face şi prietena mea marmota. Nimeni nu ne înţelege însă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Orice s-ar spune, vara e minunată, afirmă dropia cu vocea sa ascuţită, strigând din toate puterile pentru a face să se înţeleagă ceea ce spune, în mijlocul zecilor de glasuri ce se contraziceau. Eu iarna migrez. Fug de zăpadă, de vânt, de gheaţă, de apele reci. Trăiască vara, soarele, plajele însorite! Ar fi bine să mă imitaţi şi voi şi să plecaţi iarna spre ţări mai calde.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Un scufundac, singur în colţul lui, observa de departe, tăcut, cum prietenii săi strigau, urlau, piuiau, cotcodăceau, croncăneau, mormăiau, grohăiau, fluierau, mugeau, lătrau, orăcăiau, miorlăiau, îşi dădeau dreptate unul altuia sau se contraziceau...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi tocmai în mijlocul conversaţiei, atunci când spiritele se încinseseră de tot, când discuţia devenise periculoasă, când tonul atinsese paroxismul, atunci când unii dintre ei erau gata-gata să se ia de păr, să bată din aripi, să lovească, să muşte şi să zgârie, un bătrân înţelept cu plete lungi şi cenuşii se ridică şi începu să împartă fiecăruia câte o strachină din coajă albă de mesteacăn, plină cu o supă caldă şi aromată de orz sălbatic.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Veniseră deja zorile şi orizontul începea să se lumineze. Oameni şi animale lăsară cearta deoparte şi sorbiră din castronul cu supă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Mmmm, cât este de bun...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Se apropiară de foc şi cercul magic al prieteniei fu refăcut.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Supa asta caldă a venit exact la timp, mugi încetişor la urechea înţeleptului un bătrân elan bărbos şi cu nişte coarne falnice.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi, într-un mare elan de prietenie, îşi puse piciorul stâng din faţă pe umărul omului.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Mulţumesc, mi se făcuse frig, zise el, şi această gălăgie ce nu mai contenea începuse să îmi spargă timpanele. Uuf!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi acum, mult mai liniştiţi, cot la cot, unul lângă celălalt, oameni şi animale se încălzeau în tăcere. Calmul revenise pe nesimţite şi nimănui nu-i trecea prin minte să tulbure acest moment de odihnă şi pace.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Manitu, înţeleptule, supa ta a fost delicioasă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Da, da! foarte bună, lătră şi o vulpe, între două sorbituri. Mna, mna! se linse ea pe bot.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Spune-ne o poveste în timp ce mâncăm, îi sugeră înţeleptului ratonul-spălător în vreme ce... spăla cu limba lui mare fundul castronului de lemn de mesteacăn.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Bătrânul elan îşi mişca întruna coarnele în semn de aprobare şi, pentru a-l face pe Manitu să accepte, adăugă:</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Nu te lăsa prea mult rugat, o poveste ar calma spiritele ce sunt încălzite încă de cearta de adineaori.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Manitu, spune-ne una dintre legendele strămoşilor noştri, îl rugă şi micul căprior scuturându-şi de emoţie codiţa lui albă, încă speriat de discuţia aprinsă ce avusese loc până nu demult între prietenii săi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi toţi cei de faţă îl aprobară cu mişcări de cap sau bătăi de aripi. Oamenii, de asemenea, insistară aplaudând iniţiativa animalelor. Mai ales că îl iubeau foarte mult pe bunicul lor cel înţelept, bătrânul Manitu, de care ei erau tare mândri. Cunoştea atât de multe lucruri cu adevărat suprinzătoare!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Bine! Bine! De acord. Ascultaţi-mă, deci, vă voi spune o poveste pe care eu însumi am auzit-o când eram abia un copil de la bunul şi minunatul părinte al tatălui meu.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Bravo! Bravo! ţipă scurt o gaiţă, care îl iubea atât de mult pe bătrânul Manitu încât îl urma peste tot. De altfel, încă de pe atunci gaiţa devenise un fidel însoţitor al omului.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
În acelaşi moment, un vânticel venit dinspre est îi înfioră pe toţi, agasându-i, prinzându-i ca într-un cleşte, pişcându-i de faţă, făcându-i până la urmă să tremure... Manitu se înfăşură şi mai bine în largul său veşmânt pe care inuiţii îl numesc mackinaw.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Vântul îl inspiră pe Manitu, care se hotărî să profite de această situaţie pentru a le da o lecţie în felul săi oamenilor şi animalelor care locuiau pe pământ.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Ce le va povesti, oare?</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Uuuuuuuuuuuuu, suflă lung Manitu, povestitorul.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Uuuuuuuuuuuuu, făcu el, imitând şuierul vântului, printre buzele sale abia întredeschise şi, cu braţele întinse, se învârti în jurul focului.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Uuuuuuuuuuuuuu, şi sunetul pe care îl scoase acum părea să aparţină unei păsări uriaşe.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Uuuuuuuuuuuuuu, îi răspunse şi vântul, care se înteţi deodată fără veste.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Manitu sufla asupra celor prezenţi şi vântul însuşi îl însoţea în acest joc.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Bunicul meu îmi povestea că sunt patru vânturi, tot aşa cum sunt patru direcţii diferite din care ele vin spre pământurile noastre.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi arătă cu degetul către locul de unde răsare soarele, apoi spre cel unde astrul se duce la culcare, spre locul de unde vine căldura şi, în sfârşit, spre cel unde sălăşluieşte spiritul răului, spre ţara lui Windigo, mâncătorul de oameni şi animale.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Vânturile sunt patru fraţi care trăiesc împreună, în centrul pământului, într-o peşteră fără fund, umedă şi sumbră, acoperită cu gheaţă chiar şi vara. Acolo, în acea grotă din inima pământului, se aud mereu zgomote ciudate, atât de puternice încât nimeni nu le poate asculta prea multă vreme fără să moară. Sloiuri de gheaţă urcă de pe podeaua peşterii, în vreme ce altele coboară din tavan, până ce se întâlnesc şi capătă forma unor trunchiuri îngheţate. Bunicul meu a coborât în taină sub pământ, în această peşteră înfricoşătoare, reuşind să se facă nevăzut ochilor sfredelitori ai celor patru fraţi. A trecut atunci prin cea mai mare spaimă din viaţa sa şi, din câte ştiu, este singurul care s-a întors vreodată de acolo. El mi-a povestit aceste lucruri şi, în vreme ce îmi vorbea, l-am văzut cum începuse din nou să tremure de frică, dinţii îi clănţăneau şi părea că aerul îngheţat din peşteră îl cuprinsese din nou până în oase. Cei patru fraţi Vânt sunt nişte uriaşi cu o forţă incredibilă. Dintr-un singur suflu – uuuuuuuuu! – ei pot să aneantizeze animale, oameni, păduri şi câmpii.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi Manitu îşi puse palma întinsă pe umărul celui care se afla cel mai aproape de el...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Întreaga natură ar fi bulversată dacă forţa celor patru vânturi nu ar fi echilibrată. Iată de ce stau ele închise în peştera aceea din inima muntelui. Căci dacă nu ar fi aşa...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
***</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Cel mai vârstnic dintre ei, continuă Manitu, Vântul-de-Nord, este uriaş, rotund, umflat ca un balon. Mai este cunoscut şi sub numele de “Inimă-îmblănită”, fiindcă are o barbă lungă şi deasă care îi acoperă întreg corpul, şi o blană cu peri aspri şi deşi. Iar barba lui este plină de ţurţuri care se lovesc între ei scoţând un zgomot ciudat – plic! plac! plic! plac! – şi care adeseori se rup şi căzând pe pământ lasă în urmă ochiuri de apă îngheţată. Atunci când Vântul-de-Nord vorbeşte, cuvintele care îi ies din gură sunt pline de chiciură. Le poţi vedea cum plutesc o vreme în aer, albe şi strălucitoare, ca nişte cristale, apoi se fărâmiţează şi cad pe pământul rece cu o bufnitură surdă. Crac! Iar când se supără, buzele sale se îngroaşă, se rotunjesc, se alungesc, se răsucesc... În aceste momente el scoate capul din cavernă şi suflul lui provoacă avalanşe de zăpadă şi gheaţă care se ridică în aer, gonesc pe ceruri lăsând umbre negre pe întinderea albă de dedesubt, după care se pornesc să cadă fără contenire, acoperind întreg pământul.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Oh! Dar este înspăimântător!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Brrr, îmi simt oasele îngehţate!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Iar eu simt cum mă trec fiorii pe spate, şopti şi marmota înfrigurată, în vreme ce se auzea deja cum îi clănţăneau dinţii.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Din fericire, bunul nostru Vânt-de-Nord este o persoană înţeleaptă şi echilibrată, îndrăzni să le amintească mistreţul. El doreşte, înainte de toate, să protejeze viaţa tuturor locuitorilor pământului. Sarcina sa nu este foarte uşoară, iar fratele său, Vântul-de-Sud, îi vine întotdeauna în ajutor...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
***</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Dar..., ştiţi fără îndoială, continuă Manitu, că Vântul-de-Sud, al doilea din familie, aflat mereu în cumpănă între fratele său mai mare Vântul-de-Nord şi mai tânărul şi impetuosul său frate Vântul-de-Vest, este un mare timid! Are o inimă mare, este adevărat, dar îi vin prea uşor lacrimile în ochi! Îi vine să plângă chiar din orice, este politicos, se simte obligat să facă pe plac tuturor şi să deranjeze cât mai puţin. Se cufundă în scuze pentru orice nimic, roşeşte dintr-o simplă privire, se fâstâceşte fără motiv, se izolează, se retrage fără a spune măcar un cuvânt... Vântul-de-Sud călătoreşte întotdeauna însoţit de curenţi uşori de aer cald, iar cerul e atât de albastru atunci când trece el, cu alura lui mereu melancolică. Trebuie să vă spun că şi lui îi este o teamă grozavă de pereţii reci ai peşterii întunecate în care sălăşluieşte o bună parte din an. Dar atunci când iese la lumină, aleargă mereu pe câmpii şi peste creştetele munţilor, cu lungile lui plete aurii fluturând. El suflă atât de dulce! Fiuuuuuu, fiuuuuuu... Este drept că în vreme ce le încălzeşte pe toate fiinţele ce îi ies în cale, se întâmplă şi să usuce pământurile. Nu o face din răutate. Se simte bine când alunecă somnoros în braţele călduriii... ale căldurii care îl moleşeşte, îl face să leşine de plăcere, să se rotească mereu... Asta până când unul dintre fraţii lui îl aduce la realitate cu un jet puternic de aer rece. Atunci fuge să se ascundă în peştera cea sumbră, dispare fără să protesteze..., murmurând doar câteva scuze.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Ah! se indignă un răţoi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Şi Vântul-de-Sud, în fundul sufletului său, vrea numai binele naturii. Dar nu ajunge niciodată să se afirme, să se facă ascultat de fraţii săi...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Ca să înţelegeţi, gândiţi-vă la fiecare dintre noi, îi îndemnă cu vocea sa blândă Manitu. Facem parte cu toţii din aceeaşi mare familie... De ce suntem totuşi atât de diferiţi unul de celălalt? Nu vom pricepe niciodată asta, tot aşa cum bunul Vânt-de-Sud nu va pricepe de ce fraţii lui îi întorc adeseori spatele, se prefac că sunt surzi la cuvintele lui ori chiar se răstesc la el, aşa că nu-i mai rămâne decât să se întoarcă, trist şi ciufulit, în peştera din inima muntelui...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
***</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Dintre cei patru, Vântul-de-Vest are cel mai rău caracter, continuă povestitorul. Este imprevizibil, intempestiv, nu-l poate ţine nimeni în frâu. Fraţii săi mai mari, Vântul-de-Nord şi Vântul-de-Sud, trebuie să fie mereu cu ochii pe el şi să repare în urma lui pagubele pe care le face. Grăsuţ – pântecos, mai degrabă –, plin de viaţă, cu obrajii rozalii, blajin, cel mai adesea, îl vezi cum dintr-o dată roşeşte de mânie, păleşte de groază, se înnegreşte de turbare... Aşa este el, când vesel, când taciturn, vociferând mereu împotriva tuturor şi a nimănui, dar şi generos până la exces, îl vezi cum dintr-o dată se sufocă de parcă ar fi rămas fără oxigen. Îi împinge atunci brusc pe fraţii săi într-o parte şi, cu capul înfierbântat, se repede în cavernă să îşi tragă niţel sufletul. Ceilalţi trei îl cunosc atât de bine, încât ştiu că nu este cazul să intervină. N-ar face decât să complice situaţia! Oricum, orişice ar face Vântul-de-Vest nu durează prea mult, el se potoleşte tot atât de repede pe cât s-a pornit. Este un adevărat foc de paie!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
***</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Manitu se opreşte din povestit, respiră profund şi îşi priveşte asculătorii în ochi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Vântul-de-Est! Oh, prieteni! Vântul-de-Est e cu totul altfel! Tânăr, agresiv, un dur între dur, ce mai! Mare, uscat, puternic, încăpăţânat, e o haimana cum nu mai găseşti alta, oricât ai căuta. Îl vezi cum stă retras, cu pleoapele abia întredeschise deasupra ochilor lui mari şi nervoşi, scrutând orizonturile cu o privire ce pare o lamă de cuţit. Dacă-l priveşti atunci, poţi să vezi cum de sub pleoape ochii lui scânteiază asemeni unei raze de soare pe o întindere de gheaţă. Nu iese niciodată la iveală în plinul zilei, doar dimineaţa devreme sau pe înserat, când firea întreagă pare să se liniştească. Atunci se aşează în spatele unei grămezi de nisip, dinapoia unui troian de zăpadă ori după un morman de frunze moarte. Îşi umflă obrajii şi apoi... vruuuuuuuum! ţi le aruncă în faţă fără să ştii când. După care Vântul-de-Est se întoarce în peştera sa, cu paşi de lup, fără să facă nici un zgomot. Dar cât e pe pământ, acţiunile lui sunt cele mai devastatoare. Pătrunde prin cele mai mici fisuri, îşi înconjură prada, o hărţuieşte, o înţeapă, o muşcă de locurile cele mai vulnerabile, pe care le cunoaşte foarte foarte bine.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Bărbaţii şi femeile, masculii şi femelele, copiii şi puii care stau împrejurul lui Manitu îl privesc năuciţi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Dacă ar exista un singur vânt, am fi mereu în pericol. Din fericire, există patru vânturi şi se echilibrează între ele. Nici unul nu vine fără altul...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Uuuuuuuuuuuuu, urmaţi sfatul meu, suflă Vântul-de-Nord către fraţii săi. Ascultaţi cuvintele marelui înţelept şi nu ieşiţi din vorba lui, altminteri oamenii şi animalele vor fi distruse şi lumea întreagă va rămâne fără viaţă...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi atunci Manitu continuă:</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Tot aşa trebuie să învăţăm şi noi să trăim împreună, îmi spunea bunicul meu. Un frate-vânt îl ajută pe altul, unul repară greşelile celuilalt. Este un exemplu de armonie pe care cele patru vânturi îl dau naturii. Noi locuim un teritoriu unde fiecare anotimp are rostul lui, unde fiecare are locul lui şi îşi poate împlini menirea numai dacă îi respectă pe ceilalţi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Cât sunt de adevărate acestea toate! strigară oamenii şi animalele într-un singur glas.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
***</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Manitu era mulţumit. Reuşise să-i reconcilieze pe prietenii săi, oamenii şi animalele. Rămânea de văzut câtă vreme va sta în picioare această pace atât de fragilă. Animalele, ca şi oamenii, au memoria scurtă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
La răsărit, soarele începuse să îşi arate chipul de sub faldurii azurii ai norilor. Şi un curcubeu se arcui de pe malul lacului peste munte...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
─ Curcubeul aduce noroc, le aminti Manitu. Mâine va ploua peste pădure şi noi vom fi cu toţii fericiţi.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Oameni şi animale adormiră dimpreună, adunaţi unul în celălalt.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
În zare, luceafărul de dimineaţă se ducea şi el la culcare...</div>
Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8691181214246647984.post-63384438264943134842007-11-19T09:00:00.015-08:002023-01-16T21:51:28.036-08:00Casa cu tamarisc<br />
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6aks0bBze8Kw2ZoFGKaiROdZwRx7Aq201NkUL-sBzdJU5N-I7Si_n9MV8f6ujYZDBYKWPVFgnoEsx9YuVcBCef9esSnusj4QCWW6VeLsXzrgh-FbUw5J2UYohNh_s770Q2EPCEVM4RsfE/s1600-h/468313408_43ac35591b_b.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5152305829569902402" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6aks0bBze8Kw2ZoFGKaiROdZwRx7Aq201NkUL-sBzdJU5N-I7Si_n9MV8f6ujYZDBYKWPVFgnoEsx9YuVcBCef9esSnusj4QCWW6VeLsXzrgh-FbUw5J2UYohNh_s770Q2EPCEVM4RsfE/s320/468313408_43ac35591b_b.jpg" style="cursor: pointer; float: right; margin-bottom: 10px; margin-left: 10px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px 0px 10px 10px;" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
roman (fragment)</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
de</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Simona Nicoleta Lazăr</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
1.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cuţitul ştirb, cu lama ruginită, sfârteca ştirul şi volbura. Poate din pricina armei atât de nepotrivite, poate din cauza soarelui care suliţa prin spărtura pălăriei de paie ochii neliniştiţi ai băiatului, mâinile mari, crescute nefiresc peste vară, se încurcau întruna în şuviţele vegetale. Roşii şi verzi, le-ai fi asemuit cu resturile de hârtie şi pânzătură risipite iarna pe uliţa desfundată, după trecerea alaiurilor funambuleşti ale irozilor. Însă, chiar dacă ochii lui priveau macii din grădină şi muşcatele din fereastra Smarandei, fustele ei colorate şi şorţul cu vrâste, el n-ar fi ştiut numi ceea ce vedea doar cu aceste două cuvinte atât de simplu de rostit: roşu şi verde. Şi, tocmai pentru că asta nu se putea, inventase el un înţeles anume pentru culori – pentru lipsa lor, mai bine zis.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Se făcea că aceea dintre ele care se numea verde era tatăl lui, iar cea roşie – maică-sa. La început, un început de care nu-şi aduce prea bine aminte, ochii lui le deosebeau, înţelegeau că există verde şi există roşu, tot aşa cum existau tatăl şi mama, doi, unul lângă celălalt. După aceea s-a întâmplat ceva, el nu ştie ce, era prea mic să fi prins înţelesul lucrurilor. Părinţii s-au despărţit. El a rămas în sat, cu Maia, bunică-sa, mama tatălui. Şi în ograda ei a crescut mare, o dată cu puiul de tamarisc plantat chiar în ziua când s-a mutat el acolo. Taică-su e tot în sat, stă la casa nouă, de pe uliţa Hogii. Nu e departe, dar e ocupat şi-l vede rar. Despre maică-sa nu ştie prea multe. A plecat „cucoană la oraş”, cum zice Maia. S-a măritat cu un frizer. Are şi doi plozi, fraţii lui, adică. A fost de câteva ori la ea, dar nu i-a fost drag să stea acolo. Copiii erau mici, răzgâiaţi, lipicioşi de la bomboanele pe care le mestecau întruna. Ori poate numai lui i se părea. Maică-sa, mereu muncită: gătea, spăla, călca. Uneori, citea ziarul, pagina cu ferparele celor stinşi – „of, că repede se mai duce lumea asta, dragul mamei!” –, răsturnată pe un fotoliu cu pânză roşie (dacă roşie o fi fost, el nu-şi dădea seama), izită pe alocuri. Stătea acolo, uitând parcă să se ridice, cu ochii în foaia cu miros de cerneală tipografică şi cu ţigara între arătătorul şi mijlociul mâinii stângi, cu scrumul nescuturat, înălţând spre tavan şarpele plumburiu. Îşi mai aduce aminte de izul de colonie ieftină şi de tâmplele pomădate ale frizerului. În rest, nimic. Sau poate doar refuză să îşi amintească.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Da, asta credea el că s-a întâmplat: culorile, ca şi părinţii lui, există, sunt acolo, însă nu le mai vede, nu le mai simte ca la începuturi. Există, dar străine de el.<span><a name='more'></a></span></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şirurile lungi de porumb stau între băiat şi fata-femeie la care visează de la o vreme. Dinspre curţile Smarandei, un cântec fragil încearcă să ajungă până la el. Nu aude cuvintele. Şi le închipuie numai. Aşa cum îşi imaginează buzele ei, despre care el crede că au culoarea macilor – ori a vrâstelor şorţului suflecat –, mişcându-se încet, eliberând versurile în aerul cald.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBUR4OR0Pi1O_EUtpqPHtiyJ4CfUC3zOV0mDQDg3BbmXwyUGSEs0Vsc0OqPiZsABO91IpUL4I6lOx8enf-4oDjrO0x9tjIMsG6YVrSOYV9JH7I0O7qz6pHQ-RUZ6EVR43xVh22t2LM_uQJ/s1600-h/ht_sticla_ADAM-SI-EVA.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5151878600583034450" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBUR4OR0Pi1O_EUtpqPHtiyJ4CfUC3zOV0mDQDg3BbmXwyUGSEs0Vsc0OqPiZsABO91IpUL4I6lOx8enf-4oDjrO0x9tjIMsG6YVrSOYV9JH7I0O7qz6pHQ-RUZ6EVR43xVh22t2LM_uQJ/s320/ht_sticla_ADAM-SI-EVA.jpg" style="cursor: pointer; float: right; margin-bottom: 10px; margin-left: 10px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px 0px 10px 10px;" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Foaie verde grâu mărunt,</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Nu-i un ceas, nu-i un minut</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Să nu plâng în aşternut.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi tot stau şi mă gândesc</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cum de voi să mai trăiesc?</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi-altă foaie de trei flori,</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Aşa-mi vine uneori</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Să beau otravă să mor.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi iar stau şi mă gândesc,</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cum o să mă otrăvesc</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Când am zile să trăiesc?</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Voi trăi o zi sau două</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi m-oi duce-n lumea nouă...!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Şi glasul tânăr urcă din el, se înalţă deasupra creştetelor porumbilor, care se mulţumesc doar să îngâne cântecul subţire, umplând văzduhurile cu tânguirea lui.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
„Costine, Costine, iar te-au furat ielele, maică...?” O aude venind din spatele casei pe Maia, cu pasul ei cumpănit, de parcă ar vrea să măsoare mai bine hotarele timpului. Şi întinderea locului. „Cu tine, fătul bunichii, or muri răţele astea de foame.”</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Băiatul răsuceşte limba cu ascuţişul în sus şi, dintr-o singură mişcare cu latul custurii, adună verdeaţa de pe tocător în lighenaşul albastru, cu smălţuială pleznită. Femeia pregăteşte apoi, cum ştie ea mai bine, mâncarea pentru paserile lihnite de foame şi toropite de căldură. Le ademeneşte, cu vorba ei moale ca pânza nouă de bumbac. Şi păsările vin la chemările ei, şi ciugulesc aproape tandru cauciucul încălţărilor, şi îşi lipesc capetele pufoase, de umbră galbenă, bobocii mai ales, de picioarele cu pielea pergamentoasă, scrijelită de mărăcini, ale bătrânei.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cântecul din curtea vecină se opreşte brusc. Poarta scârţâie şi un glas de bărbat, puţin băut, gândi Costin, îi porunceşte femeii să aducă săpunul şi carafa cu apă. „Bine că se spală, măcar, înainte de a înfuleca...” Îi era urât de omul care mirosea a rachiu prost şi a mahorcă, având hainele mereu pătate de transpiraţie şi motorină. Smaranda, nevastă-sa, era până mai ieri tovarăşa lui de joacă. Ce mai trânte încingeau iarna, prin zăpada înaltă, şi cum se urca el vara în corcoduşi, scoborându-se de acolo cu sânul plin de fructele pe jumătate coapte, să le împartă amândoi. Una mie, una ţie, una lu’ popa Ilie, alta colo-n pălărie... Fata se măritase în primăvară, nu avea nici şaisprezece ani, şi după o lună maică-sa murise. În ograda lor, unde îşi petrecuse atâtea veri frumoase, strecurându-se printre ostreţele prinse numai într-un cui, era acum stăpân bărbatul de patruzeci și cinci de ani. Înainte de război, a fost argat la moşier, vara avea în seamă şi treierătoarea, îl învăţase neamţul care o adusese acolo; acum e mecanic pe undeva la oraş, pleacă dis-de-dimineaţă şi se întoarce târziu, behăind un cântec murdar. Ştie tot satul că e cu voie bună. Intră în casă, izbeşte, strigă şi... ceva se întâmplă acolo, de se umple noaptea cu icnete şi cu gemete. Bărbatul horcăie gros şi, mai la urmă, Smaranda slobozeşte un ţipăt subţire, de pasăre rănită. Apoi, linişte... În zori, alte zgomote, scârţâitul porţii... Și viaţa o ia de la capăt. Câteodată, după astfel de întâmplări, fata abia se mişcă prin ogradă, de parcă toată noaptea a cărat saci cu nuci din pod în tindă... Alteori, saltă veselă şi toate au spor. Curăţă ograda, suflă spuza de pe cuptor, aduce în mijlocul curţii o balie mare şi începe să frece albiturile la zolitor. O dată, numai, deşi era deja vară, a ieşit din casă cu basmaua trasă pe ochi şi înnodată duşmăneşte sub bărbie. A întâlnit-o la fântână şi ea s-a ferit din calea lui, dar a avut vreme să vadă urma loviturii <a href="https://simonalazar.wordpress.com/2015/08/18/casa-cu-tamarisc-1-rosu-si-verde/" target="_blank">sub tâmpla stângă</a>...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
2.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
De toate acestea îşi aduce aminte acum, privind tavanul murdar al camerei ieftine de hotel. Chiar deasupra lustrei cu două braţe şi un glob spart – pricină pentru care stă periculos într-o parte, ca o corabie care se scufundă –, s-a lăţit o pată de mucegai. Labirinturi croite de monştri ciudaţi, cu trupuri micşorate înadins, pe care nu-i vezi decât străduindu-te şi numai cu ochii minţii, îl absorbeau în jocul lor fatal, în încercarea ne(de)finită de a ajunge, cândva şi cumva, dinspre periferiile propriei vieţi la un centru ipotetic... Ca de fiecare dată când se deda trăirilor acestora josnice, în aceeaşi cameră îngustă de hotel, exista un moment în care labirintul de mucegai îl avertiza că încă nu şi-a parcurs adevăratul destin, că nu a fost atent la revelarea strictei lui geometrii, din valurile suprapuse de arabescuri... Şi neputinţa îl paraliza, ca otrava paingului musca prinsă în plasă. De multă vreme însă el nu mai are nici măcar zbaterea aceea din urmă a insectei care-şi dă seama că e fără scăpare...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cu ultimele picături de apă încă prelingându-se pe piele, femeia se lipi puternic de el. Gestul îl scoase din reverie cu o bruscheţe pe care o resimţi până în fundul creierului. Sărutarea ei pe lobul urechii stângi, mâna care i se strecură pentru câteva clipe prin părul cenuşiu de pe piept şi un îndemn şoptit, de a cărui vulgaritate a înţeles că nu se poate ascunde („e rândul tău să te speli”) îi fixară, pentru moment, reperele reale ale pământenei lui identităţi. Statutul său de „mare poet al neamului”, membru în jurii şi comisii, consilier al câtorva reviste literare, vânat de fetişcane nurlii şi muieri răscoapte, dornice să ajungă, prin contactul atât de frust, de direct cu trupul lui sleit de prea multe amoruri, să-şi vadă tipărite numele şi versurile gângave...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Cea de acum nu avea nici măcar vârsta fiicei lui. A cunoscut-o cu câteva zile în urmă, la Festivalul Poeziei Tinere. Concurs minor – unul dintre zecile care răsăriseră dintr-o dată după Revoluţie, peste tot în ţară –, era ţinut cu oarece eforturi în viaţă de forurile locale dintr-un târg uitat, cu lume pestriţă şi obiceiuri cuminţi, căreia i se inoculase credinţa că organizarea unui eveniment cultural ar fi putut scoate oraşul, fie şi numai pentru trei zile, din anonimat. Credinţă şi speranţe inutile. Căci numai despre „intrare în atenţia naţiei” (cum declamase unul dintre politicienii locului, „invitat de onoare”) nu se putea vorbi, dacă luai în seamă cele două-trei ştiri aruncate într-un colţ de pagină al gazetei vetuste, de provincie, ori al vreunui ziar mai pricopsit din Capitală. Singurul „câştig” era tot al lor, al scriitorilor cu state mai vechi. Se mai întâlneau, mai disecau o bârfă sau un poem, scuturau fustele vreunei fetişcane ce se uita cu pioasă evlavie la ei şi, mai ales, se îmbătau bine, cu vin şi tărie din belşug, prefăcându-se că iau în seamă vreun târgoveţ cu pretenţii de mare artist încă necunoscut. Sincer vorbind, el îi aproba adeseori fără să fi ascultat prea bine ce spun şi, în orice caz, cum se numesc nu şi-ar fi amintit niciodată, oricât ar fi scormonit în tainiţele minţii, pentru că nu făcuse vreodată efortul de a le depozita numele în memorie. Erau „nişte oameni acolo, şi ei”, pentru care astrele s-au oprit în loc exact de vineri, ora unsprezece şi cinci, când invitaţii de la Bucureşti au sosit în gara prăfuită a oraşului, până duminică la douăzeci şi trei şi treizeci, când, cu greu, cu burţile şi ochii umflaţi de băutură, erau urcaţi în trenul de noapte care îi returna Capitalei.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Fata „se lipise” de el încă din momentul când, pus de directoarea bibliotecii să înmâneze diplomele tinerilor poeţi laureaţi, anunţase că ei i se decernase premiul pus în joc de Litera nouă, revista al cărei trimis era în juriu. O vreme, n-a înţeles de unde a apărut, în rochia ei de seară extravagantă, în mijlocul celorlalţi poeţi tineri, îmbrăcaţi în jeanşi, tricouri şi cămăşi cadrilate, şifonate de drumul prea lung. Era o prezenţă insolită, parcă din alt secol. Apoi şi-a amintit că o zărise şi în prima zi, doar că atunci nu se deosebea cu nimic de pluton. Blugi roşi în genunchi, un tricou cu mâneci scurte, răsucite „după ultima tendinţă a modei”, jiletcă tot de blugi, părul strâns într-o coadă de cal, fără pretenţii. Aşa fusese şi la concertul din prima seară, din sala de conferinţe a primăriei, unde interpretaseră fragmente din opusuri celebre doi tineri, studenţi – el, la violoncel, ea, la fagot –, glorii viitoare ale muzicii, pornite tot din orăşelul lor... Ar fi trebuit să cânte şi un al treilea, pianist, dar, din nefericire, nu se găsise un acordor pentru vechiul clavir, uitat în spatele scării, la Casa de Cultură. Şi, dacă tot nu puteau folosi pianul, „gospodarul cetăţii” a cerut să i se acorde onoarea organizării concertului chiar în sediul primăriei, ca prima dintre finanţatoarele de drept ale festivalului.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Se ridică mai întâi în capul oaselor, în patul cu salteaua tare, îmbrăcată în cearşaful ce purta urmele recentei tăvăleli. O pată vâscoasă se lăfăia chiar pe mijloc şi, privind-o, simţi un uşor disconfort. Se întrebă, cu un început de groază, dacă nu cumva fata avea vreo boală, ori poate chiar el să fi dobândit una mai demult, într-o altă aventură obscură, şi s-o fi transmis astăzi mai departe, ca pe un soi de ofrandă adusă neputinţei lui creatoare... La vârsta lui, se simţea ridicol să umble cu prezervative în buzunar, necum să le deruleze pe mădularul încă pe jumătate flasc, înainte de a începe sfânta cotrobăială în pântecele vreunei iubiri de ocazie. Conta însă, e adevărat, pe mai buna prevedere a partenerelor pe care poezia şi gloria lui i le aduceau dinainte, în astfel de momente de mahmureală a spiritului şi a trupului. De data aceasta, femeia nu avea nici ea asupră-i strania mănuşă chirurgicală cu un singur deget. Poate că nici nu era atât de versată pe cât o bănuise în compartimentul trenului care-i aducea, cu legănări de odaliscă lascivă, la Bucureşti.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
O vreme, în semiîntuneric, continuaseră dialogul despre noile tendinţe literare, început în restaurantul decent, unde s-a întins masa de adio, în cinstea juriului şi a premianţilor, şi care, la ora la care ei se îndreptau spre gară, ajunsese deja să ia proporţiile unei nunţi groteşti. Ea a spus ceva despre nevoia de a restructura canoanele literare ale veacului XX, iar el nu ştia dacă să o suspecteze de însuşirea tezei respective – al cărei enunţ lui îi era vag cunoscut –, fără să-şi fi construit propriile argumente, ori să dea credit puterii ei de introspecţie şi motivare a subiectului. Oricum, conversaţia devenise la un moment dat mult prea specioasă şi savantă pentru ca el să găsească puterea de a o urmări şi de a-i replica, aşa că până la urmă abandonară acest fir şi se cufundară în tăcere. Pentru un timp, i-a ascultat respiraţia regulată. I s-a năzărit că urechea decelează un susur abia perceptibil, poate un uşor sforăit. Sunetele se desluşiră apoi din ce în ce mai puţin, drept pentru care el crezu că fata a adormit şi se pregăti să se scoboare el însuşi în somn. Şi e probabil chiar să fi aţipit, pentru că nu-şi aduce aminte când s-a lipit, provocatoare, de el, respirând, cu nările umflate ca de o mare dorinţă, peste gura lui. Simţea pe buze jetul pe care îl expulzau nările ei, fierbinte, agresiv, muşcător, încât îşi închipui că aşa trebuie să sărute un spirit al focului. A prins-o atunci de ceafă, într-un elan erotic, de care nu mai avusese de multă vreme parte, zdrobindu-şi buzele de dinţii ei, aspirându-şi unul altuia limbile, până la rădăcină, cu o frenezie războinică, sufocantă, până ce gustul sângelui le umplu gura şi un bulgăre de foc se înstăpâni în golful dintre şolduri, urcă vertiginos prin vintre, oprindu-se o fărâmă de vreme în plex, de unde inundă coşul pieptului, căutându-şi loc de ieşire o dată cu aerul expirat. De i-ar fi văzut cineva atunci, un călător somnambul ori conductorul trenului ce continua să spintece noaptea, ar fi fost uluit de flăcările pe care le scoteau, pe gură şi pe nări, doi dragoni dominaţi de patimă...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
3.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Femeia îşi sprijinea uşor capul brobonit de sudoare de umărul lui. Nările-i inhalau cu nesaţ mirosurile amestecate, de busuioc, de nucă amară, de transpiraţie, şi băiatul simţi cum gura i se umple cu o licoare cu gust dulceag şi ameţitor... După încordarea teribilă a ceasului din urmă, emoţii şi nedumerire, dorinţă, o teamă cumplită care se cuibărise în vintre, valuri de căldură şi transpiraţii reci şi din nou foamea aceea de nestăvilit, care-l făcea să înainteze ca un început de uragan spre femeia ce îl privea liniştit, atât de liniştit încât numai privirea ei îl făcea stană de piatră; după acestea toate şi cele care se mai întâmplară după aceea şi care nu-s de povestit, băiatul (ori poate mai nimerit ar fi să spunem bărbatul tânăr) avea senzaţia că trupul întreg îi era cufundat în apa curată a unui râu podit cu ierburi de mătase. Şi apa curgea mângâietoare peste el, şi totul era numai pace, şi ultima vlagă se scursese din el, şi doar bătăile încă iuţi ale inimii îi aminteau că un lucru mult prea serios se întâmplase. Îşi întoarse pe jumătate capul, doar atât cât să poată privi chipul femeii: pe cele câteva fire argintii se odihnea o rază de lună. Zâmbea. Şi zâmbetului acestuia fermecat vru el să-i zică o vorbă, cu care se îneca întruna, de-i ieşea pe gâtlej numai o bolboroseală ciudată. Cu o sforţare neomenească, băiatul rosti desluşit: „Mulţam’ frumos!”. Şi atunci ea începu să râdă, ca un zurgălău în serile de Crăciun, şi-i spuse ceva care-l făcu să simtă cum casa întreagă se năruieşte peste el: „Aşa zice şi taică-tu!...”</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Toată vara trăise cu gândurile aninate de vrâstele Smarandei. O chemare, nedesluşită la început, dar pe care începuse s-o ghicească, să-i afle izvoadele şi rostul, creştea în lăuntrul lui. Când a înţeles ce se petrece cu el a roşit, de parcă toată lumea i-ar fi ghicit gândul. Cu toate că nimeni altcineva nu era prin preajmă, a roşit şi s-a ascuns după haina veche atârnată în cuiul din tindă. A stat aşa, ascuns, cu fruntea lipită de peretele ce mirosea a pământ, a bălegar, a paie şi a văruială proaspătă, până către seară, când s-a întors Maia din sat şi l-a strigat, neliniştită că nu-l vede niciunde. O vreme, a ocolit-o pe fată. Nu mai răspundea, peste zi, când ea îl chema şi îl îmbia la căpşune şi zmeură, ca-n verile bune de altădată. Nu mai ieşea la fântână, să-i cumpănească ciutura şi să o tragă afară, şiroind de apă. Se retrăgea în şopronul bătrân, printre uneltele vechi, cu flori de rugină, unele rămase de la bunică-su, pe care nu-l cunoscuse, altele de la tatăl lui. Lua câte o bucată de lemn aruncată în vreun colţ şi rindeluia la ea până ce nu mai rămâneau decât aşchiile...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Într-o zi au intrat în curte doi flăcăi, să-l cheme la scaldă, căci soarele dogorea atât de tare, încât numai în apa râului ce-şi croise albie prin clisa albastră se mai puteau ostoi de căldură. Şi-a luat de pe culme o pereche de izmene, albe, de in subţire, şi a plecat cu ei... Da’-n vara aceea băieţii n-au mai tras către scăldătoarea copiilor, s-au avântat acolo unde era apa mai mare şi flăcăii se întreceau în voinicii dinaintea fetelor care-i priveau, râzând întruna, de pe malul înalt. Câte una, mai nestăpânită, se arunca şi ea în undă, alături de ei, iar când se ridica deasupra cămeşa străvezită de apă lăsa să se vadă unduirile unui trup intrat abia în anotimpul coacerii. Cei doi cu care venise se răcoreau deja în râu, în vreme ce el încă se mai codea. Stătea pe buza stâncii fierbinţi, privind apa învolburată de jocul tinerilor, când îl văzu pe unul dintre ei urcând pe mal, cu pielea creaţă şi învineţită de frig, tremurând şi cu izmenele ridicate în faţă, de părea că un ciot se prinsese de ele, ca de năvoadele pescarilor. Fetele chicotiră şi lui iarăşi îi fu ruşine, pentru el şi pentru ei, de întâiele semne, prea evidente, ale unei bărbăţii venite parcă pe neaşteptate...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
În altă seară, pe şanţ, cineva îi strecură la ureche o vorbă. Secret ştiut numai de feciori, şi numai într-o anumită vară a vieţii lor. E acolo, în sat, o casă unde ziua nimic nefiresc nu se întâmplă, un loc al altor deveniri, un teritoriu magic, unde băieţii se transformă peste noapte în bărbaţi. Un templu al unor iniţieri păgâne, al unor taine atât de adânci, încât nici nu pot fi rostite. El întrebă, puţin năuc, puţin speriat, „unde? cine?”, şi nu ştiu dacă acela a fost un răspuns, un nume sau numai şuieratul vântului. Porfiria!... Porfiria!...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Dogoarea se înmuiase peste sat şi, o dată cu sunetul lung al tălăngilor care aduceau cirezile de la islaz, răsăreau pe cer şi primele stele. Maia aprinsese deja lampa cea mare, atârnată în găvozdul din tocul uşii, de unde împrăştia o lumină galbenă şi moale peste ogradă. Acolo, sub mărul de-o vârstă cu ea, care se încăpăţâna să-şi dea în fiece an obolul lui de roade, întinsese masa, cu faţă albă, ţesută în casă. La cele două capete, puse feşnicarele de tablă argintată – le-a adus omul ei din războiul dintâi, i le dăruise un ofiţer, după ce-l salvase de sub ploaia de obuze. Le aşeza ori de câte ori feciorul i se înturna acasă (aşa zicea ea, deşi Pavel locuia la o aruncătură de băţ de dânsa) şi se înfrupta din bucate, zicând mereu cât de bune sunt şi cum nu li s-a schimbat gustul, cu aceeaşi uimire în glas ca în anii în care, ţinut la şcolile de la oraş, venea prin sat numai în vacanţe.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Maia, vădană de multă vreme, îşi crescuse singură băiatul, pe Pavel, tatăl feciorului aista mai mic, pe care tot în ograda ei l-a văzut înălţându-se.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Când a fost de s-a însurat Pavel, ei nu i-a plăcut de Costina. Era frumoasă, nu-i vorbă, cu ochii ei cei negri şi codaţi, cu părul bogat, ridicat într-o cunună, de culoarea pământul mănos, deasupra frunţii înalte. Dar şi tare mândră de frumuseţea ei era. Şi Maia în mândria asta a ei a văzut primejdie mare. „Pavele, femeile de pe la noi mai ştiu ţine şi capul plecat. Mai ştiu şi roboti cu mâinile, mai cu acul, mai cu suveica şi spata. Dar muierea asta a ta, prea se încrede în ochii ei cei frumoşi şi în zâmbetul care-i dezveleşte dinţii ca laptele de albi”... Pavel n-a zis decât: „Eu o iubesc, mamă”. Şi Maia a tăcut. Iar când a primit veste că e plodul pe drum, s-a mai îmbunat, a crezut că o să fie şi Costina muiere ca toate muierile. Mamă la copii, soaţă în casă şi stăpână peste acareturi. Atunci le-a dat locul de pe uliţa Hogii, unde a fost casa răzbunului ei – rămăseseră numai fundaţiile şi beciul săpat direct în lutul moale al dealului –, să-şi facă acolo gospodăria lor. Până să vină copilul pe lume, casa cea nouă era deja gata. Pereţii văpsiţi cu sineală, prispa înaltă, coperişul în ape de şindrilă. Şi toată lemnăria de la uşi şi ferestre o făcuse Pavel, cu mâinile lui. Tot el, şi leagănul pruncului. Să-i fie somnul vegheat de îngeri şi liniştit. Maia le-a dat zestre – lăzi întregi cu horbote, aşternuturi, cuverturi şi covoare, păretare ţesute de ea, şervete şi mileuri ca la casele boiereşti, lucrate în serile lungi de iarnă, cu igliţa şi cu acul. Parcă măritase fată, nu însurase fecior... Dar în casa cea nouă liniştea nu a durat mult. Pruncul nici nu începuse a merge, încă nu te puteai înţelege cu el din vorbă, că maică-sa s-a dus de vreo două ori la oraş, la soră-sa, măritată cu un jăndariu, şi o dată a plecat şi nu s-a mai întors. A aşteptat-o Pavel până a înţeles că ea înapoi nu mai vine. Pe Costin l-a adus la ea, la Maia, dar el nu a mai vrut să se întoarcă în casa fecioriei lui. A rămas acolo, pe uliţa Hogii, să împartă anii cu nucul bătrân din ogradă şi cu tocănitoarea ce-şi făcuse cuibul în el. Câteodată, numai, când dinspre livezi se aud loviturile sacadate ale păsării cu penajul roş-verde, simte cum teama se strecoară în suflet.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Dar în seara asta nu era timp pentru temeri.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
În casa cu tamarisc de la marginea satului, casa spre care mergeau toate drumurile fecioriei lui, îl aştepta, ca odinioară, femeia anilor lui tineri... Bărbatul tremura şi acum rememorând prima lor îmbrăţişare, primul sărut, pe coasta albăstrită de toporaşi a dealului. Era atunci înainte de Paşte. Ea s-a strâns toată în el şi o lacrimă fierbinte, de ruşine sau de fericire?, i se prelingea pe obraz. A cules-o cu buzele şi nici vinul cel mai tare nu i s-a părut atât de îmbătător ca lacrima ei. În seara aceea, lunecând printre miresmele toporaşilor, s-au iubit până când, istoviţi, au avut senzaţia că pământul se unise cu ei, într-o sfântă beatitudine. „Tu, Porfirie, tu, nu plânge! La vară, când termin şcoala, ne luăm şi nimeni niciodată n-o să ne mai despartă”. Fata a dat din cap, semn că a auzit şi înţelege, s-a atârnat de gâtul lui şi, printre lacrimi, sărutul care a urmat părea să nu se mai termine... În primăvara aceea s-a mutat la altă gazdă şi, cu toate că i-a scris de mai multe ori, scrisoare de la ea nu a mai primit. Vara, când îşi dădea examenele, a venit Maia în oraş. Au mers la profesorul Taşcă şi acolo l-au convins să nu se întoarcă în sat, să înveţe şi să se înscrie, din toamnă, la şcoala silvică, să mai facă doi ani de învăţătură. Moşierul se oferise să-l ţină în şcoli şi mai departe, iar când s-o întoarce să ştie îngriji mai bine ca oricine de pădure şi de terenul de vânătoare. A venit acasă abia de Crăciun şi n-a mai găsit-o pe Porfiria în sat. Plecase, din toamnă, la nişte rude, nimeni nu ştia exact unde. Şi i s-a părut lui că de câte ori întreba de ea, lumea ocolea răspunsurile, de parcă o rană mare şi adâncă săpase timpul, în viaţa ei, cât el lipsise din sat.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Când el a terminat cursurile şcolii silvice, Porfiria se întorsese şi ea în sat, dar nu mai rămăsese nimic din fata rumenă şi voioasă care îi furase sufletul. Umbla pe uliţi cu minţile rătăcite, susurând câte un cântec ale cărui cuvinte numai ea le auzea. De câte ori îl întâlnea, îi evita privirile şi nu dădea răspuns întrebărilor lui. Ca să nu-i mai iasă în cale, să nu-şi mai simtă viaţa sfâşiată ca o pânză în care ţi-ai înfipt cuţitul, s-a mutat la cabana din pădure. Lumea şi timpul curgeau pe lângă el fără să-l atingă. N-a lipsit decât trei ani şi jumătate, vreme trecută pe front, mai întâi pe cel de răsărit, apoi pe fronturile izbăvitoare, spre apus, până în Munţii Tatra. Despre asta nu vrea să povestească nimic.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Apoi, întâlnit-o apoi pe Costina şi a crezut că îşi va putea face un cămin cu ea, însă viaţa a vrut să fie altfel...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Şi într-o seară n-a mai răbdat şi a bătut la uşa Porfiriei.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
4.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
De câte ori se întorcea, ca acum, seara, din drumurile lui, întâlnea, mai tot timpul în aceleaşi locuri, aceeaşi oameni. Cel dintâi, chiar la colţ, acolo unde e acum minimarketul Fulvia, îl saluta, grav, Regizorul. Subţire, străduindu-se să-şi ţină trupul cât mai drept, ca la o imaginară paradă, îmbrăcat într-o sahariană aproape la fel de bătrână ca şi el, cu pălăria albă, prea mare acum pentru tidva atinsă de alopecie. Îşi făcea, ca mai toţi de pe stradă, pensionari din epoca trecută, plimbarea de seară. „Pentru sănătate şi viaţă lungă”, preciza bătrânul, oricui îl întreba cum de se încumeta, la cei 95 de ani, să mai iasă din casă. Azi avea ochii scânteietori şi, la salutul lui, „Bună seara, Maestre”, s-a arătat dornic de vorbă. Da, e bine, numai căldurile cele mari de peste zi îl stânjenesc. El ce-a mai citit? A mai fost la teatru? Maestrul e încântat că nu l-au uitat confraţii, actorii, uite, unul dintre ei, ajuns acum directorul teatrului cel mare, l-a invitat la viitoarea premieră. A auzit el ceva despre ea? Nu? Ce păcat! I-ar fi plăcut să ştie cum merg repetiţiile, ce ingenioasă idee are regizorul adus cu bani mulţi şi grei tocmai de peste Ocean, din America. Şi tot din America venea şi marea bucurie a bătrânului...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
„Artur, fiul meu, v-am mai povestit despre el, vine săptămâna viitoare în ţară... L-au ajuns dorurile... Când te văd pe dumneata, parcă mă uit la el, tare bine mai semănaţi!...” Şi cu vorbele astea chipul Regizorului îşi înmuie parcă şi mai mult trăsăturile, iar lui i se năzări că vede aievea faţa tatălui său, Dumnezeu să-l odihnească!, în zilele când, după luni de uitare, se întorcea în sat, în bătătura veche unde crescuse. „Ţărani sau intelectuali, taţii tot taţi rămân...”, murmură numai pentru sine. Şi se întrebă dacă şi el aşa va fi arătând în atât de rarele întâlniri cu băiatul lui din căsătoria dintâi, Costin cel tânăr, plecat de o vreme în Occident.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
De la Costin primise veste că în ţara aceea, depărtată şi civilizată, şi-a găsit pereche. „O fată de pe la noi”, îi scrisese, iar el intuise sub aceste cuvinte o tandră şuguială. Cununia s-a făcut repede, parcă le-a fost teamă să nu se piardă unul de altul în vălmăşagul acela de lume. Dar nu au de ce să fie întristaţi... „La toamnă venim în ţară să facem şi nuntă în toată legea, aşa cum se cuvine...” Din scrisoarea lui a înţeles că pe o fată o cheamă Smaranda... Şi numele l-a făcut să tresară, ca atunci când atingi din nebăgare de seamă o rană veche, care nu vrea să se treacă...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Bătrânul continua să vorbească. Îşi dădu seama că nu l-a mai auzit, un timp. „Poete”, îi spuse el – şi interpelarea îl făcu atent, măcar din curtoazie – „eu cred că ai putea să te înţelegi bine cu Artur... În fond, chiar dacă el e cu cinci ori șase ani mai în vârstă, aţi parcurs multe etape comune. Preocupările lui din adolescenţă mă făceau să cred că va ajunge, cândva, un scriitor bun. A şi publicat versuri în câteva reviste. În ultimul an de liceu l-am pregătit pentru examenul la teatru, la actorie. A picat cu brio. Nu era de ajuns să fie fiul meu. În vara aceea l-am surprins de câteva ori în sala unde repetam pentru spectacolele noii stagiuni. Căuta un fotoliu mai bine luminat şi, acolo, doar cu un caiet de desen şi un creion în mână, imagina decoruri pentru piesa pe care o montam. L-a văzut Penescu, scenograful cu care lucram atunci. Era şi profesor la Institut. El l-a încurajat şi, uite, azi e unul dintre scenografii apreciaţi la New York şi pe toată Coasta de Est.”</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Avea aceeaşi vorbă, puţin pedantă, puţin preţioasă, de parcă s-ar fi supravhegheat tot timpul. Naturaleţea dispăruse demult sub masca omului de teatru, care ajunsese să-şi cântărească fiecare gest. În alte vremuri…</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Îşi aminti că, într-o zi, tanti Lenuţa, femeia care îi făcea curat în casă – destul de bătrână şi neputincioasă, de altfel, la care nu renunţa din comoditate, chiar dacă îi plăcea să creadă că face asta pentru a-i oferi ei şansa supravieţuirii într-o lume tot mai haină –, îi povestise ceva despre Regizor (pe care ea îl cunoştea de ceva mai multă vreme, căci Poetul se mutase în acest cartier select doar la puţini ani după Revoluţie). Oare ce era important din ce spusese tanti Lenuţa? A, da, un amănunt, căruia atunci nu-i dăduse nici o importanţă: Artur nu era fiul natural al bătrânului. Femeia îi povestise că aflase şi ea, de la o fostă servitoare a familiei Regizorului, că într-o zi, înainte de război, în casă venise o rudă îndepărtată a stăpânei, o fată săracă de la ţară. Era cu burta mare şi nu voise în ruptul capului să spună cine este tatăl plodului nenăscut. Cu toate că erau căsătoriţi de un număr de ani, Regizorul şi soţia lui nu aveau copii. El a susţinut de la început că e vina lui, nici nu a acceptat să repete analizele – atât cât puteau şti şi face medicii pe atunci – căci se temea că ea, sensibilă, ar putea face o criză de nervi sau de inimă, dacă s-ar şti vinovată.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Venirea sărmanei fete în căminul lor o înţelesese de la început ca pe o ocazie unică de a readuce veselia în casa cu tamarisc. Numai el ştia câte seri a stat de vorbă cu fata, părinteşte, convingând-o că e spre binele ei şi al copilului să i-l lase lor, să-i dea numele lor şi o creştere aleasă. După ce s-a născut băiatul, maică-sa, sărmana fată de la ţară, a locuit acolo aproape un an, cât l-a alăptat. Când pruncul a refuzat sânul, a plecat şi nu s-a mai întors niciodată. Deşi femeii de demult, servitoarei, i s-a părut că, pe când băiatul se făcuse mare, era de-acum licean, a zărit-o seri la rând în umbra zidurilor roşietice. Numai o amintire din fata fragedă de odinioară...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
5.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Dinaintea mămăligii aburinde, pe care Maia o taie în şase cu aţă albă de mosor, băiatul stă ca pe ghimpi, privind pe sub sprâncene la taică-su. Pavel nu pare a şti nimic din neliniştile băiatului. Ori le pune pe seama verii ce stă să se termine.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Asemeni lui, cu mulţi ani în urmă, Costin o să lase în spate tihna satului şi va merge mai departe, la liceu. Băiatul e dezgheţat, prinde iute orice învăţătură şi a fost cel dintâi în toţi anii. Bărbatul îşi aduce aminte de toamna în care a început el lungul drum spre marele oraş. Moşierul venise primăvara în sala îngustă, cu bagdadie joasă, unde cei mai înalţi dintre flăcăi mergeau gârbovi, ca nişte bătrâni storşi de vlagă, şi-i îndemnase să înveţe bine, să nu se lase pe tânjală. Pe cei mai bravi voia să-i trimită la şcoală mai departe şi, dacă o fi să fie, peste ani, chiar la universităţi. Băieţii priveau, în lumina puţină ce se strecura prin fereastra cu un ochi spart, profilul subţire, cu fruntea boltită şi nas ascuţit şi nervos, sub care buzele se mişcau cu fermitate, apăsând pe unele cuvinte, ca şi cum astfel ele ar fi ajuns mai uşor în mintea lor şi înţelesul le-ar fi fost mai desluşit. Dascălul i-a spus moşierului numele celor mai buni la carte, printre ei era şi el, Pavel Noapteş, orfanul...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
În septembrie, era singurul care avea să părăsească satul. Maia îi pusese rufe curate în bocceaua de lână, cu vrâste roşii şi verzi, şi-i mai făcuse un băgăjel cu de-ale gurii. Stătea în poartă, lângă ea, şi numai ruşinea îl oprea să nu se arunce la pieptul ei, mereu mirositor a busuioc şi-a măr dulce, unde să-şi ostoiască neliniştea într-un hohot de plâns. Femeia îi tot aşeza, mecanic, o şuviţă rebelă şi-l îndemna întruna: „Să fii sănătos, băiatul maichii. Să fii cuminte, să-ţi cauţi de carte şi să nu faci supărare la nimeni...” El şi-a aruncat boccelele în căruţa lui moş Ţicu, s-a urcat şi el pe inima hărăbaiei şi, în trap mărunt, cu sufletul pe jumătate spăimântat, pe jumătate doritor de întâmplări noi, s-a pornit spre anii ce urmau să vină.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
La marginea satului, dinaintea casei cu tamarisc, o zvârlugă de fată s-a oprit din joc să-şi fluture mâna...</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
6.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Poarta se deschide cu un scârţâit strident, care îl smulge brutal din aşternutul gândurilor. Îşi aruncă privirile în jur… Vara e pe sfârşite.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Tufa de trandafiri roşii, sălbăticită, începe să lege rod. N-a mai dat de multă vreme importanţă grădinii. Florile cresc în devălmăşia lor, scuturându-şi seminţele în pământul adeseori uscat, cretos. Când şi când, seara, mai mult sub pretextul de a-şi răcori curtea – şi camera, care dă spre ea cu o fereastră tot mai des oblonită – Costin Noapteş udă grădina îndelung, cu un furtun legat la robinetul de la bucătărie. Apa curge în şuvoi vesel, nepăsător. Mai întâi plimbă cu grijă jetul de apă către rădăcinile florilor, apoi devine neatent, rămâne multă vreme lângă aceeaşi tufă de bujori, iar apa începe încet-încet să dea pământul deoparte, dezvelindu-i tuberculii contorsionaţi, lemnoşi, de bătrâneţe.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV16sGmaM7Rxja3cUIOiJizOIL_Av1OUaC1BP1fo4WfO8FCA9s-D9Ab80Dna6vWb_YAxmE-p2P-yRn1f3kWpiLvhmc4f-1uFAJGwBYG989vaFFDNpafZky4EoqQQm1-n7TP5APJhm0BYG6/s1600-h/paeonia-lactiflora-felix-cr.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5152308574054004578" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV16sGmaM7Rxja3cUIOiJizOIL_Av1OUaC1BP1fo4WfO8FCA9s-D9Ab80Dna6vWb_YAxmE-p2P-yRn1f3kWpiLvhmc4f-1uFAJGwBYG989vaFFDNpafZky4EoqQQm1-n7TP5APJhm0BYG6/s320/paeonia-lactiflora-felix-cr.jpg" style="cursor: pointer; float: left; margin-bottom: 10px; margin-left: 0px; margin-right: 10px; margin-top: 0px; margin: 0px 10px 10px 0px;" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Tufa asta de bujori era în grădină când au cumpărat casa. Îşi aduce aminte, ca acum. Irina, nevastă-sa, expandase de bucurie. Era primăvară şi grădina mirosea curat, a floare şi a frunză nouă… Ea se aplecase şi-şi lipise obrazul de bulgării de mătase. Petale de piele fină. Obrazul ei era cum e petala bujorului, când o cunoscuse. Şi, Doamne, ce frumoasă, ce neprevăzută fusese întâlnirea lor! Era primăvară, altă primăvară!, iar el aştepta o altă fată, pe treptele Facultăţii de Drept. Ţinea în mână un buchet uriaş de bujori, roşu-închis. Era stânjenit. Pe Irina a văzut-o coborând, într-un grup. O pală de lumină i se aşezase pe bucle. Poate asta să fi fost, poate destinul. Ştie doar că s-a pomenit dintr-o dată în mijlocul grupului vesel, întinzându-i, teatral, buchetul de flori. Toţi au râs. Numai ea l-a luat în serios. A primit bujorii din mâna lui şi l-a întrebat grav: “Ce intenţii ai?”. Abia în momentul acela şi-a pierdut curajul. A privit în susul scării şi a văzut-o pe Marina, fata pe care o aştepta, de fapt, în ziua aceea. Îl privea necruţător. Atunci, a bravat (sau poate doar a intuit anii de fericire care aveau să urmeze) şi i-a răspuns la fel de grav: “Vreau să fii soţia mea!”. Irina l-a luat de braţ, în râsul general al amicilor ei. I-a zâmbit. “Să mergem!”, a zis apăsat. După care a şoptit, numai pentru el: “Paeonia officinalis”. “Ce?” – s-a mirat el. “Bujor… E numele bujorului…”</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Poarta a scârţâit strident şi apoi s-a închis cu zgomot dur, de metal pe metal. “Ar trebui să chemi într-o zi pe cineva să o repare…” Sofia, fiica lui şi a Irinei, ţine în braţe o pungă mare, de hârtie, plină cu alimente. “Ştiu că nu ai niciodată grijă să-ţi cumperi de mâncare. Am oprit la supermarketul din colţ şi ţi-am luat eu ceva”. Îl înduioşează atenţia ei. De când a murit Irina – şi sunt trei ani de atunci – şi-a luat în serios rolul de “infirmieră a sufletului” lui.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Trece printre straturile de flori ca printre nişte ziduri cenuşii – oh!, iarăşi această neputinţă de a distinge frumuseţea culorilor! Irina fusese nu doar dragostea lui, ci şi “ochii lui”, care “vedeau” lumea în roşu şi verde, şi-n toate culorile pământului. Se opreşte şi se sprijină o vreme de peretele casei. Amintirea Irinei îi taie picioarele. Şi respiraţia. Imobilul cu două caturi e prea mare pentru el, în vreme ce lumea întreagă e prea mică, fără ea… Nu, nu!, nu oximoroane patetice! Ar fi bine să-şi regândească existenţa. Dar de unde să înceapă?</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
În spatele casei, Sofia trebăluieşte. A pus deja câte ceva pe masa lungă, de lemn. Cele două bănci de sub părul harbuzesc sunt prea mult pentru ei doi. Se aşază la un capăt şi-şi toarnă un păhăruţ de palincă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Aude vocea Sofiei, prin geamul deschis al bucătăriei: “Am vorbit cu Costin, astăzi. Vine în ţară săptămâna viitoare, cu Smaranda şi cu mama ei. Costin spune că vei avea parte de o surpriză colosală… Nu, nu te teme. E de bine!” A apărut în cadrul uşii, purtând victorioasă farfuria cu sandvişuri. “E numai deschiderea. Am pus să-ţi fac ceva sănătos de mâncare. Trebui să fii în putere, să-ţi întâmpini nora. Şi cuscra…”</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
E conştient că ea ştie ceva despre “surpriza colosală” care i se pregăteşte. Altădată ar fi insistat, ar fi jucat cu ea “cald şi rece”, încercând să afle mai mult. Să se apropie de răspuns, să fure indicii. Azi, e apatic. Sigur că da, vine Costin cel tânăr. Dar nu va locui cu el. Casa va rămâne tot goală. Fabiola, prima lui soţie, l-a acaparat întotdeauna pe băiat.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Într-un fel, îşi reproşează că în primii lui ani cu Irina, până să vină pe lume Sofia, şi după aceea, a cam neglijat relaţia lui cu Costin. Era prea strâns vârtejul în care-l prinsese dragostea. Avea de recuperat anii de isterie, de gelozii, de perfidii, trecuţi alături de Fabiola. Altminteri, o femeie frumoasă, eclatantă. Când trecea prin mulţime, cu ea la braţ, simţea privirile bărbaţilor care o urmăreau. Îşi imagina cum, în urma lor, cinematografic, bărbaţii cădeau cu zgomot, pe caldarâm, unul după altul, precum cărţile de domino. Părul roşu îi flutura pe umeri şi el putea să jure că, pe măsură ce mergea, pletele se tot lungeau, ajungând să semene cu o trenă de flăcări, seducătoare. N-a putut să facă faţă infidelităţilor ei. Într-o vreme, “arma” lui a ajuns să fie... propriile-i infidelităţi. Cine avea o cucerire mai răsunătoare, un amantlâc mai şarmant? – asta ajunsese să fie lupta lor. Totuşi, s-a dovedit a fi o mamă bună. O analiză sumară, acum, ar arăta doar că ei doi nu fuseseră pregătiţi unul pentru celălalt. Sună banal – două săbii în aceeaşi teacă –, dar adevărul e că aşa a şi fost. Pasiunea cu care trăiau i-a aruncat unul în braţele celuilalt şi tot viaţa pasională i-a zvârlit unul departe de celălalt.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
7.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Era ultima seară de vară şi lui Costin i se părea că toate constelaţiile înfloriseră pe cer. Dacă s-ar fi străduit îndeajuns, dacă şi-ar fi lăsat simţurile în voie, cu siguranţă ar fi ajuns până la el aroma grădinii de stele. Mai era atât de puţin timp până la plecarea spre „marele oraş”, iar lui i se întâmplaseră atât de multe! Şi nu avea cui povesti… Privi pe furiş spre Maia şi spre tatăl lui. Altădată, orice neputinţă şi orice victorie lor le-ar fi împărtăşit-o întâi şi-ntâi. Multe lucruri le-ar fi spus numai lor. Altele, poate le-ar fi mărturisit şi Smarandei – dar asta pe vremea când Smaranda era şi ea o copilă, cum e el acum. Ba nu, nici el nu mai este un copil. S-a întâmplat. Lucrul acela, despre care nu se vorbeşte, s-a întâmplat. Pragul acela, pe care îl aştepţi şi de care te temi, a fost trecut. Ar trebui să fie mulţumit? Avea un gust sălciu… Ca şi cum n-ar fi băut apă din fântână, ci dintr-un izvor rătăcit pe islazul turmelor. Şi mai era şi mirarea vorbelor din urmă ale femeii aceleia…</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
A încercat de câteva ori să se apropie de ea. Ezita. Era sau nu era pregătit pentru pasul acela? Trupul lui cerea. Înaintea minţii, înaintea sufletului, trupul lui avea nevoie. Dar o nevoie în surdină, ca un cântec şoptit sub un munte de pleduri. Trupul lui avea nevoi. Iar el încă nu ştia ce şi cum trebuie să facă. Şi dacă îi este permis să facă acel ceva ce e de făcut. Femeia i-a urmărit câteva zile pasul de dans, ca al cocoşilor de munte când se pregătesc de nuntit. Avea o tresărire anume în faţa lui. Ea ştia ceva ce el urma să afle.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Nu i-a spus nimic, numai într-o zi a trecut pe lângă el, atingându-i veşmântul. O chemare?… A urmat-o, de data asta fără şovăire. S-a strecurat pe poarta abia întredeschisă, cum îşi strecoară trupul un dihor în noapte. Şi el mergea la furat. Chiar dacă femeia îl chemase, chiar dacă femeia îl accepta… A urmat ce-a urmat; şi-apoi liniştea adâncă în care se cufundase totul. Până la vorba lui. Şi, mai ales, până la vorba ei: „Aşa zice şi taică-tu!...”</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Taică-su era chiar aici, dinaintea lui, întinzându-i miezul cepei zdrobite cu pumnul. Ce bună e ceapa zdrobită, cu mămăliguţă şi brânză alăturea! La gazdă, la oraş, nu-i va aşeza nimeni dinainte masa, nimeni nu va tăia cu aţă de mosor mămăliga fierbinte. Ceapa o va zdrobi singur cu pumnul, pe colţul mesei, şi-o va întinge în sare grunjoasă, înainte de a o duce către gură. Mmmm, ce gust divin are ceapa zdrobită cu pumnul şi întinsă în sare grunjoasă!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Va sta la gazdă, s-a hotărât! Deşi el s-a întrebat de ce nu s-ar duce să stea la maică-sa, femeia aceea cu plozi veşnic lipicioşi de la bomboane? Dar numai amintindu-şi mâinile ei muncite, faţa umflată, pe care urmele frumuseţii dintru început se stingeau, încet-încet, mirosul tutunului prost din care maică-sa se învăţase a trage şi parfumul prea dulceag al pomezii cu care frizerul îşi ungea părul dat peste cap – numai amintindu-şi toate astea, îi fu silă de gândul c-ar putea, că s-ar putea totuşi să stea acasă la maică-sa. Dragostea lui pentru ea era mereu amestecată cu senzaţii de disconfort. O iubea? E un fel de a spune. O iubea repetându-şi că o iubea fiindcă îi era mamă, nu simţind asta. Repeta uneori cu voce tare sentimentul care ar trebui să îi lege, crezând că astfel şi-l va înfige în suflet. Nu se vedea nici măcar lipindu-şi capul de pieptul ei, aşa cum făcea cu Maia. Nici măcar atingându-şi capul de ea, aşa cum făceau bobocii de raţă, care se lipeau de Maia ori de câte ori le da de mâncare, din lighenaşul albastru, cu smălţuiala pleznită.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
8.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
„Curajul de a te apuca de scris n-are nimic de a face cu talentul. Admir pe oricine are credinţa că poate să scrie oricât şi oricum despre orice, dar…“ – şi, aici, Regizorul crezu de cuviinţă să facă o pauză lungă. „Dar şi mai de admirat este cel care are curajul să se oprească la timp din scris. Mai ales când n-are cine ştie ce de spus… În literatură e aproape la fel de simplu ca atunci când scrii o scrisoare: n-ai nimic de comunicat, n-ai de ce să iroseşti banii pe hârtie, cerneală şi timbre.“</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Acceptase invitaţia matinală la o cafea – el, un ceai de sunătoare – Regizorul. Se oferi să le prepare. Nu-i fu greu să se orienteze în bucătărie. Casele erau la fel. Fusese un lot de locuinţe construit după planurile aceluiaşi arhitect. Trei străzi paralele şi o patra, care le intersecta exact la mijloc. Casele semănau, ca trase la şapirograf. Doar că erau vopsite în alte culori şi, de la o vreme, începuseră să fie înlocuite geamurile cu termopan, iar acoperişurile de olane, îmbătrânite, erau schimbate cu altele din materiale noi, mai uşoare.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Flacăra ochiului cu gaz este mică şi cercul ei incomplet bate într-o parte, iar culoarea i se schimbă întruna, din albastru translucid, în roşu, apoi în galben, şi din nou în albastru… Ar trebui să-i spună Regizorului că ochiul e înfundat şi că într-o zi i-ar putea face probleme mai mari, Doamne fereşte! În ibricul minuscul, de aramă, cafeaua bolboroseşte. Îl apucă de coadă şi-l ridică de pe flacără cu repeziciune. Apoi îl coboară la loc. Şi din nou îl ridică. De două ori. De trei ori. De patru… Caimacul e tot mai puţin, iar la ultima mişcare dispare aproape cu totul. Pune ibricul pe cărămida înnegrită. Cafeaua rămâne să se decanteze, în vreme ce alături ceaiul e pus şi el la infuzat.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Îşi aruncă privirea spre fereastra bucătăriei. Perdeluţa cu dantelă cenuşie, colbăită, e strânsă într-o parte. Prin ochiul de geam rămas neacoperit se vede gardul de cărămidă şi, peste el, calcanul casei din spate. Peretele e coşcovit, câteva olane din acoperiş au căzut demult. Un rest de ceramică zace îngropat pe sfert în pământul din curtea Regizorului. Ştie asta, l-a văzut acum câteva zile, când a trecut pe la el să-i aducă din perele harbuzeşti. Îl găsise în grădina din spate, privind lung spre casa vecină: “Dumneata nu ştii – acolo a stat un şef mare. Când a plecat Artur din ţară, au început să apară problemele, la teatru. Nu mai primeam colaborări, îmi opriseră repetiţiile la ultimul spectacol. Eram abătut, când ne-am întâlnit pe stradă şi am schimbat câteva vorbe. O săptămână mai târziu, directorul teatrului îmi dăduse din nou mână liberă… Curios e că, zeci de ani, ne-am vorbit doar de câteva ori. Însă de fiecare dată cuvintele au contat. Ultima dată mi-a spus că în ziua aceea, când s-a hotărât să mă ajute, s-a gândit că îmi era şi aşa foarte greu fără băiat. Nu era necesară o suferinţă în plus. Când a murit, acum câţiva ani, au fost numai patru oameni la priveghi. Rude foarte îndepărtate. Un nepot, de la o soră, a venit din Norvegia, după o săptămână. Voia să ştie doar ce a moştenit?“</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Toarnă cu grijă cafeaua în ceaşca de porţelan japonez, pictat cu gheişe surâzătoare. Dacă o priveşti în zare, vezi prin ea ca printr-o coajă de ou. Şi e uşoară!, uşoară şi străvezie ca un chimonou de mătase. Într-o altă ceaşcă strecoară infuzia de sunătoare. Ştie că nu respectă nici o normă a ceremoniei ceaiului. Doar ceştile sunt de porţelan japonez. Restul, gesturile lui, ceaiul de sunătoare şi cafeaua – ce blasfemie! să torni cafea într-o ceaşcă de ceai din porţelan japonez! – sunt dintr-o altă piesă. Pe masa din bucătărie, în cutia de tablă, sunt câţiva biscuiţi cu glazură de ciocolată. Îi aşază în evantai pe o farfurioară pe care o pune, împreună cu ceştile, pe o tavă cândva argintată. În apele ei, chipul lui e doar o umbră deformată.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
„Poete!“, îl aude pe Regizor vorbind, “Literatura o face cu geniu cine îl are. Cine nu, poate ajunge să scrie bine, dacă are disciplină. Uite, eu, de când am atâta vreme la îndemână, scriu în toate zilele: două ore în fiecare dimineaţă, două ore în fiecare seară, iar la sfârşit de săptămână, câte o după-amiază întreagă. Dumneata?…“ Întrebarea îl descumpăneşte. „Dumneata…, dumneata cum scrii?“ Ar trebui, poate, să-l întrebe „dacă mai scrie?“. De când a rămas singur: nu. Acum şi-a dat seama că, mai bine de un sfert de veac, a scris numai pentru Irina. Cu toate că nu i-a fost fidel. A căutat în altă parte o muză care să-l trezească din amorţiri şi să-l inspire. Şi-a dedicat poemele blondelor, brunelor şi roşcovanelor femei cu şolduri rotitoare, care-au trecut precum cometele prin viaţa lui. A crezut că ele sunt hieraticele iubite ale poeziei şi ea, femeia lui, reazămul de carne al vieţii. S-a dovedit că ele au fost făcute din carne, din sudori şi din gemete, iar ea, ea… Ea fusese poemul subtil, ca parfumul bujorilor. Cum scrie? Oh, de-ar mai putea să scrie!</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Se cuvenea, totuşi, un răspuns: „Scriu cu mirarea magnoliilor care înfloresc a doua oară în acelaşi an!“ (De-ar fi ştiut cât de aproape avea să fie timpul acelei înfloriri!)</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
9.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Pentru Pavel Noapteş, ziua aceea în care şi-a trimis feciorul de-acasă avea gust migdalat, ca de sâmbure de caisă. Şi-aducea aminte cum a fost la plecarea lui, când, aşezat pe drugul ce străbătea ca o şiră-a spinării căruţa lui moş Ţicu, strângând cu mâinile bine de lemnul lustruit, ca să nu-l arunce zvâcnirea vreunui hop, strângea, asemenea, din dinţi, să nu-l podidească plânsul, cu zgomot. Plângea în sine, pe tăcute, şi numai câte o lacrimă trecea, când şi când, dincolo de stăvilarele pleoapelor. Plângea şi nu ştia de ce plânge – poate de teama lumii în care-ar fi fost să intre, poate presimţind dorurile care aveau să-l ajungă din urmă… Poate că simţea, în străfunduri, că “şcolirea“ asta îl va îndepărta, cândva, de ceva foarte frumos, ce altfel ar fi putut “să fie“.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Costin plecase la oraş cu o hărăbaie de la primărie, în care mai urcaseră doi flăcăi, la fel de speriaţi ca şi el. Maşina, un GAZ M 20 Pobjeda, sovietic, apărut imediat după război, era mândria lui Ion a’ lu’ Neaga. Ion era şoferul. Şi-avea un fecior de-o vârstă cu băietul lui. Urmau să meargă toţi la aceeaşi gazdă şi, de-acolo, fiecare la şcoala la care-a intrat. Pavel se gândea că poate-ar fi trebuit să-l însoţească el pe Costin în călătoria asta, da-l ajunsese din urmă neliniştea drumului său dintâi. Şi dac-a zis a’ lu’ Neaga că le poartă grija la toţi, a simţit aşa, ca o uşurare, şi-a zis că-i bine, să-l ia şi pe el.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Acu’ stătea şi se gândea, oare ce dureri îl apasă pe Costin? Oare cum plânge el înlăuntrul lui depărtarea de sat, de Maia…? Şi ce lăsase în urmă? Ce gheme de lână în care mâţele sorţii îşi vor înfige ghearele, să le-ncurce? Parcă l-a văzut mai adâncit în gânduri, de la o vreme. Neatent când îi adresa o vorbă. Alteori, părea că el vrea să-l întrebe ceva, dar nu-şi găseşte cuvintele. Câteodată îl simţea răsucind în minte gândurile cum răsuceşti o batistă în mâinile neliniştite, până o mototoleşti de nu mai ştii de-i batistă sau doar o cârpă de şters blidele.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Ştie că viaţa lui Costin e la un punct de trecere. Dar crede că de vină e numai plecarea asta la şcoala din oraş. Mutarea din casa Maiei – cea albă, curată şi veşnic mirositoare a măr şi-a busuioc – în cămăruţa igrasioasă de la gazda din mahala. Ştie că nu-i uşor şi că băiatul o să aibă multe de-ndurat, dar, îşi zice, “le-am trecut eu pe toate… şi ce vremuri erau!... el de ce n-ar putea, că doar mi-i fecior?“. Îşi pune în barbă, şoptit, întrebările astea, şi-şi dă seama că stă de-o vreme în mijlocul şoselei prăfoase, răsucind pălăria în mână.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
GAZ-ul e departe, nu se mai vede nici vârtejul de colb din urmă-i. Mai priveşte o dată în lungul drumului, apoi dă să se-ntoarcă, să se îndrepte spre uliţa lui, când i se pare că zăreşte o mână fluturând, la marginea satului, dinaintea casei cu tamarisc.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Soarele explodează. Lumina-l loveşte în moalele capului. Ca un pumnal. Şi lovitura îl face să-i strige numele, tare, pe dinăuntru. “Poorfiiriaaaaa… !“ O va vedea. Da, la noapte se va duce la ea.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
10.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Întotdeauna s-a întrebat ce resorturi îl ţin în picioare pe Regizor? Nonagenarul e cunoscut în cartier pentru vitalitatea lui. Până acum vreo trei ani, îl vedeai în dimineţile de vară, până nu usca soarele roua de pe frunze, alergând. Pantaloni scurţi (nu şort, ci abia deasupra genunchilor), maiou alb şi o bască gălbuie, tocită. Alerga încet, “în relanti”, ca în “reluările” de la transmisiunile fotbalistice de odinioară. Purta tenişi albaştri şi aproape de fiecare dată una dintre şosete, cu elasticul slăbit, se aduna către gleznă. “Turele” lui prin cartier erau din ce în ce mai scurte, alergarea din ce în ce mai înceată. Lumea îl saluta, el răspundea numai cu un surâs. Îşi păstra suflul pentru alergare. La un moment dat, nu mai era singurul care fugea prin cartier. Începuse să prindă la români moda jogging-ului. Doar că, nu ştiu cum, când dimineţile au început să se umple de alergători, a renunţat Regizorul. Obosise. Ori predase ştafeta… După câteva zile de derută, şi-a început, la aceeaşi oră, plimbările “pentru sănătate şi viaţă lungă”. Numai în zilele ploioase ori în cele de iarnă grea lipsea de la întâlnirea cu… Universul.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
./.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
“Trăim în cosmosuri concentrice…” Cunoştea teoria asta. Nu era întâia dată când Regizorul i-o spunea, explicându-i pe-ndelete. “Mai întâi e Cosmosul Interior, tangent la graniţele fizice ale trupului nostru. Contrar altor păreri, nu e un cosmos metafizic, ci un univers palpabil. Carne, sânge şi limfă. Apoi e Cosmosul Fiinţei Noastre, respirând, prin pori, spre Primul Cosmos Exterior…” Îl ascultă zâmbind, urmărind oglindirea unui nor în luciul întunecat al cafelei. Ştie, urmează la rând Cosmosul casei, al familiei, al grădinii. Cosmosul de dincolo de gard. Şi tot aşa, până la nedefinitele galaxii stelare.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwxrYEGhoCQnebCJHUuHUOe-kw3f24wDLAqLUsEDYhXFKtk_hLLAmP1yfIbhzRc3tw5VyWpo3oWArX_bobtJziKEpYUje1FBteaRYimklIOYQ-G4DW6meeBpcFiyJRkKjHmIlqsqvE_Gmy/s1600-h/397074632_ec536c532a_o.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5152306890426824530" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwxrYEGhoCQnebCJHUuHUOe-kw3f24wDLAqLUsEDYhXFKtk_hLLAmP1yfIbhzRc3tw5VyWpo3oWArX_bobtJziKEpYUje1FBteaRYimklIOYQ-G4DW6meeBpcFiyJRkKjHmIlqsqvE_Gmy/s320/397074632_ec536c532a_o.jpg" style="cursor: pointer; float: right; margin-bottom: 10px; margin-left: 10px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px 0px 10px 10px;" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Se pomeneşte vorbind: “Pentru mine, Maestre, Universul e înnodat la ambele capete. Nu pot ieşi din el. Şi numai pentru că «finitul» lui e-atât de-ndepărtat că pare «infinit», numai de asta n-am ajuns încă să mă sufoc, înlăuntrul Cosmosului meu”. Duce cana la gură şi soarbe grăbit, până simte năvălind dincolo de buze zaţul gros. I se lipeşte de dinţi, de omuşor, îl îneacă. Tuşeşte vădit stânjenit şi fuge în bucătărie, să-şi clătească gura cu apă.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Când revine în grădină, îl găseşte pe bătrân privind în sus, spre coroana tamariscului bătrân, cu trunchiul scorojit, ca şi al calcanului casei de-alături. “Când s-a născut Artur, copacul ăsta era abia o tufă, care înnebunea primăvara albinele cu florile lui roz-roşiatice. Acum, suntem bătrâni cu toţii. Şi eu, şi Artur, şi tamariscul. Poete, a fost o vreme când mi se părea de necrezut că voi trăi ziua în care fiul meu va fi bătrân. Era de necrezut şi că voi avea un fiu…” Devine atent. Dar nu urmează nici o destăinuire. Regizorul doar mângâie, cu mâna uşoară, scoarţa tamariscului. Apoi se întoarce la ceaşca lui de ceai verde, în care înoată gheişe sulemenite cu roşu. Bea lichidul cu înghiţituri mici şi, când ridică spre soare coaja de ou a porţelanului, doi cocori se desprind într-un zbor lin.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">11.</div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">
Pavel pășea apăsat și sigur pe el, pe drumul de pământ care ducea la marginea satului. Sub lună, umbra lui cădea oblic și îl însoțea săltând peste pietre și mici denivelări. Umbra lui era chiar mai veselă decât el și se ridica, uneori, pe ulucile gardurilor ori se prelingea peste tufe de trandafiri sau de boz. Tufele puteau fi de orice soi, el nu le deosebea. Toate aveau frunze, lujeri și flori de un verde întunecat ori chiar de un negru vioriu, care, crescând și descrescând, pe cineva mai slab de înger l-ar fi și speriat. El n-avea grija tufelor; nici pe cea a câinilor smulși din visările lor de cine știe ce năzărire, care-i făcea să latre, îngrijorați, la lună. </div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Pășea apăsat, bărbătește, sigur pe el, ca omul care se duce la „casa lui”, la „femeia lui”. Și numai a lui. Auzise și el prin sat tot felul de vorbe despre Porfiria. Dar, de când o regăsise, de când o adusese din nou în viața lui, nu-i mai păsa de cuvintele <i>proaste</i>. Știa că numai de el depinde, de acum înainte, să-i reclădească destinul și să repare răul făcut, fără voie, în tinerețe. La marginea satului, la casa cu tamarisc, iubirea lor (viața lor în doi, chiar) își făcuse sălaș. Unul nou. Ca berzele întoarse din lunga lor călătorie, care nu-și mai găsesc cuibul la locul vechi, distrus de-o furtună fiind... Zboară în cercuri tot mai largi deasupra stâlpului ori a hornului de-altădată, până când, în aria aceasta bine definită, află noul loc de popas. Din cuibul stricat, dacă mai e vreo urmă din el, aduc primele crengi... apoi caută în jur tot ce le mai poate fi de folos. Dintr-o iubire veche, crezută pierdută, au tras și ei fire de țesut timpul de dragoste de-acum. Și pentru cel de mâine.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">./.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">În curtea cu tamarisc la poartă, femeia stătea desculță și asculta greierii. Începutul acesta de toamnă era fierbinte ca o vară din trecut. Simțea jarul dragostei în palmele care abia așteptau să-l mângâie. Respira profund, umplându-și plămânii cu așteptarea celui drag și expirând dorințe pe care nu credea că le va mai trăi vreodată. Simțea jarul dragostei în palme, în vintre și-n golul acela de sub piept, de unde altădată porneau doar lacrimile însoțite de o durere fără leac. Durerea era tot acolo, aproape stinsă (iar ea știa că tăciunii care mocneau sub spuza neputințelor arse se puteau reaprinde oricând). Își dorea să-i vorbească și lui într-o zi despre <i>acea durere</i> și motivul ei, despre fericirea dintr-o zi anume și jalea care a săgetat-o imediat după aceea. Nu-i va spune azi, poate nici mâine...</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">./.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Satul stătea cufundat între spinările dealurilor, ca într-o baladă care amuțise subit. Atâta liniște numai la începutul lumii poate să mai fi fost. Ori poate așa să fi rămas fără glas toată suflarea pământului, atunci când primii oameni au coborât din Rai. Pavel Noapteș s-a oprit din mersul lui, ca să nu sfâșie liniștea. În grădina Porfiriei, greierii și-au înghițit cântecul. Luna și-a oprit și ea carul pe cer, pasă-mi-te ca să nu îi scârțâie osiile. Apoi, în acest univers rarefiat al dragostei lor s-au auzit stropii de ploaie, căzând tot mai mari, tot mai deși. Curățându-le lumea de zgură și păcat!</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;"><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">12. </div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Seara s-a lăsat peste grădina cu tamarisc. Și asupra minții și a trupurilor ostenite ale celor doi bărbați… atât de diferiți prin experiența lor de viață, dar atât de apropiați unul de celălalt, într-un fel în care nici nu își imaginau că ar putea să fie. Într-o împletitură grozavă a vieții, erau legați prin fire și ochiuri care imaginau un model unic.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Costin Noapteș strânsese demult ceștile de porțelan (pe care cocorii se întorseseră cuminți și-și reluaseră locul). Le-a spălat, le-a șters cu cârpa de bumbac moale, le-a așezat în dulapul de lemn pictat, achiziționat de Regizor de la un târg de vechituri, „cu o viață și ceva în urmă”.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Bătrânului îi plăcea să spună tot felul de vorbe grave și de sentințe; considera că astfel își onorează strămoșii și mai ales pe unul dintre ei, care trăise acum aproape șapte veacuri. „Poete, ai mei au fost nobili maramureșeni, din Bârsana, cu diplomă dată lor de Carol Robert de Anjou… tocmai din 1326”. Rostea numele regelui maghiar rotunjind buzele și rulând „r”-ul, ca un francez sadea. „Carol Robert ăsta i-a dat moșului meu diploma cu blazon, scrisă pe piele de câine. Nu-i pergament mai prețios pentru oamenii Maramureșului decât pielea asta de câine, ecorșată, pe care stă scris că li se întăresc proprietățile în hotarele lor dinainte și că li se mai dau, încă: terenuri, și sate, și păduri, și coame de deal, și albii de râu pe fundul cărora se găsește aur. Moșuˈ ăsta al meu a luptat alături de voievozi și cneji, cum au fost Seneslau din Bârsana, și Ștefan din Cuhea, și Drag din Bedeu. Și dacă pe urmașii lor îi țin azi oamenii de țărani, asta nu e corect, fiindcă stirpea lor nobilă nici comuniștii n-au stârpit-o din ei…”. </div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Bărbatul îl lasă întotdeauna să-i vorbească despre istoria neamului său, despre ierarhii feudale și simboluri heraldice, despre bătălii adevărate sau imaginare, până ce ajunge, pe firul istoriei, la Pintea haiducul și mai încoace, la moroșenii care și-au luat lumea în cap și au plecat… la Veneția, să picteze măștile Carnavalului. „Că nicio muncă nu-i de rușine. Și nimic din ce se poate lucra cu mâinile ori cu mintea nu e de nefăcut pentru moroșeni”. </div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">./.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">De obicei, nu-l întrerupe. Se miră doar că Regizorul nu vorbește în graiul celor pe care îi pomenește. Pe el, emoția l-ar fi adus „acasă”, în sat, și-ar fi vorbit ca-n serile de altădată, din ograda Maiei, bunică-sa. De obicei nu-l întrerupe, dar azi vrea să istorisească și el ceva. Să-i arate că nu îi este străin locul acela pe care bătrânul îl evocă. „Maestre, am cunoscut-o vara trecută pe Baba Dochia din Breb. Are casa peste gard de biserica de lemn în care se păstrează cămașa de zale a lui Pintea…” Simte că Regizorul e intrigat. „Și bătrâna asta mi-a povestit că odată, demult, pe când era ea tânără și frumoasă, au venit în sat unii din Franța ori de prin altă parte, să facă un film despre cum o foˈ cu Pintea. Și zicea mătușa Evdochia – că ăsta e numele ei adevărat: «Când or vinit, eu eram tânără nevastă și rămăsesem acasă să pregătesc de mâncare. Și tot satul era dus la muncă, fiecare pe unde avea bucatele, de prășit, ori de cules… Și or vinit cu primarul și m-o-ntrebat: unde-s bărbații? Că aveau nevoie de unuˈ, să-mbrace cămașa de zale a lui Pintea, aia de-i sub geam, în besearică. Daˈ parcă numaˈ eu eram în tot satul… Și-atunci, or zâs că să mă îmbrac eu cu cămașa lui Pintea. Ș-am intrat pe poarta bisericii, ș-am îmbrăcat-o, și m-or pus să stau acolo, pe piatra ceea, să mă filmeze. Cămașa era grea și mă apăsa. Și de pe un umăr, că eu eram mărunțică, începuse a luneca…»”. </div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">./.</div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">Costin Noapteș își aduce bine aminte ziua aceea în care a întâlnit-o pe Dochia. Simpatica bătrânică își verifica din când în când nodul baticului, sub bărbie. Ochii ei râdeau amintirilor și lăsau să se vadă un fel de șăgălnicie dulce, de nevastă tânără, abia intrată în viață. </div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">La capătul mesei de sub tamarisc, în lumina lunii, Regizorul surâde…</div><div><br /></div></div><div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;"><br /></div>
<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px;">(va urma)</div>
Unknownnoreply@blogger.com0